După un ciclu electoral teribil de plictisitor, Iohannis a obținut cea mai categorică victorie prezidențială de la Iliescu încoace. N-a tranșat lucrurile din primul tur, cum reușea liderul social-democrat în 1990, dar l-a încheiat pe al doilea cu un zdrobitor 66,5% (date exit poll-uri). O victorie relativ așteptată, însă la un scor pe care nu mulți îndrăzneau să-l viseze. Eu am trăit victoria asta chiar în sediul PNL-ului, pe Modrogan numărul 1. Iată cum s-au desfășurat ostilitățile.
Lapoviță și celofan
Ajung la sediu pe la 5 după-amiază, acompaniat de o ploaie măruntă, dar hotărâtă. În fața casei boierești ce servește drept bârlog central al liberalismului românesc, tronează o scenă albastră protejată de umezeală cu celofan, iar curtea e populată de câțiva jurnaliști și cameramani veniți să-și regleze sculele din timp.
Lângă podiumul pe care e așteptat să urce Iohannis la comunicarea primelor rezultate, a fost montat un ecran imens care proiectează clipuri electorale în buclă. E completat de niște boxe din care bubuie non-stop muzică motivațională, zici că Iohannis e cel puțin Superman, iar PSD un soi de Lex Luthor după un sejur nu tocmai plăcut în Vaslui.
Clipurile proiectate pe ecran rulează imagini cu nenumăratele victorii ale lui Iohannis. Se insistă foarte mult pe moțiunea de cenzură ce a detronat-o pe Viorica Dăncilă în urmă cu o lună, dar și pe vestita coborâre a lui Iohannis printre protestatarii din Piața Victoriei. Da, aia cu geaca roșie.
Nu-s ignorate nici întâlnirile președintelui cu diverși lideri străini, cu accent pe cele două cu Trump, în care România și-a reluat angajamentul de a aloca 2% din buget armatei.
Mici și murături
Sunt scos din transa electorală de o dubă ce apare de nicăieri. Oprește fix între camere și scenă, iar dinspre cameramani și jurnaliști se aud strigăte de protest. Un domn trupeș ce coboară din mașină îi calmează rapid cu un accent aproape basarabean: „două minute, că pentru voi e mâncarea, nu pentru noi”. Se deschid ușile dubei și începe să se reverse belșug: platouri cu de toate, de la aperitive la desert, pe care le preiau rapid niște domni dichisiți.
Se deschide și ușa pasagerului din dreapta, pe al cărui scaun sunt îngrămădite zeci de baxuri cu apă minerală și sacoșe cu pâine.
Deodată, pe la șase și ceva seara, de undeva se teleportează și Marian Moroșanu (cunoscut drept „Ceaușescu”), vestitul protestatar insultat și apoi momit (fără succes) de Pandele cu funcții publice în PMB. A venit cu un buchet de flori pe care scrie „Am câștigat noi «ăștia»”. Intră-n sediu și e tratat ca o vedetă.
Îl întreb dacă-i membru PNL, răspunde cu un „Nu” vehement, pretinde că n-are legătură cu niciun partid politic și promite că va fi critic cu toți, inclusiv cu Orban, dacă va fi cazul. Dintr-un buzunar ascuns al gecii sau din ghiozdan scoate și o șampanie de copii Robby Bubble. Cică a adus și o colivă, pe care o va mânca în memoria lui Dăncilă. Super caterincă, probabil e poreclit „Comediantul” în grupul său de prieteni.
Mâncarea adusă de duba de mai devreme e devorată încet dar sigur de politicienii și gazetarii din interiorul clădirii. Micii și murăturile par vedetele serii.
Mă uit în jur și observ un pattern vestimentar printre politicienii liberali prezenți la sindrofie: aproape toți poartă un flanel albastru sau de altă culoare peste cămașă. Probabil își închipuie că au cel puțin prestanța unui conservator britanic sau republican american. O fi plecat Mihail Neamțu din partid, dar moștenirea sa vestimentar-ideologică pare încă vie.
Platouri de optimism
Ludovic Orban a pariat pe un scor de 69,5% în favoarea lui Iohannis
Pe la șapte fără ceva seara, își face intrarea și formidabilul Rareș Bogdan. Pe un ton încrezător, îi înștiințează pe jurnaliști că PSD sigur nu prinde 40%, că e rupere în Diaspora. Peste doar câteva ore, se va dovedi că are dreptate.
Între timp, lobby-ul sediului devine tot mai aglomerat. Jurnaliștii se agită de colo-colo să mai prindă o informație pe surse, PNL-iștii-s relaxați, se trag în selfie-uri și poze de grup. Degajarea lor lasă de înțeles că se întrevede un belșug fără precedent. Fapt confirmat de însuși Ludovic Orban, care se coboară prietenește printre reporteri și le povestește amuzat cum a pariat pe un scor de 69,5%. Mai stă la niște taclale amicale cu jurnaliștii, apoi primește un telefon și se face dispărut în mulțime.
Ies și eu la aer, să văd cum se mai desfășoară ostilitățile prin curtea din care va vorbi Iohannis. Dau de aceiași cameramani și jurnaliști agasați de șefii din redacție. În timpul unui schimb de replici cu un coleg de suferință, îl zăresc pe Vasile Blaga cu coada ochiului. Trece prin curte fără pic de fanfară, nimeni nu-i interesat să-l pozeze sau să-l ia la întrebări. Încă un politician de anvergură ale cărui aripi au fost retezate de un dosar DNA.
Dar nu-i nimic, la fel a pățit și Orban cândva și iată-l pe ce cai mari este acum! Blaga e urmat de alți grei ai partidului în haine de gală, precum Raluca Turcan și Florin Cîțu, care-s ceva mai iubiți de camere și blițuri decât fostul bulldog șef al partidului.
Muzica ce duduie în boxe e aceeași de câteva ore bune. Sunt curios cum au reușit să reziste jurnaliștii care au rămas în curte tot timpul ăsta, sper că redacțiile vor fi generoase și le vor deconta terapia pe următoarele multe luni.
Se anunță sosirea lui Klaus. Încă zece minute! Mai întâi apare comitetul de primire, cu Ludovic Orban și Rareș Bogdan în frunte. Sunt prins într-o mare îmbulzeală de jurnaliști care caută să prindă cadrul perfect. Dar până să vină Iohannis, Marian Ceaușescu e iarăși în centrul atenției, se întreține în fața camerelor cu fosta vedetă a Realității TV și actualul premier al României.
Dar gata, că apare șeful șefilor! Se declanșează instant o avalanșă de blițuri, reporterii îl escortează pe Iohannis către intrarea în sediu. Ceaușescu e prezent la datorie: „PSD nu va mai fi nimic! Sănătate! Am o colivă pentru ei!”, exclamă entuziast protestatarul.
Iohannis rânjește, dar nu zice nimic. În aplauzele mulțimii, își croiește loc prin corul de jurnaliști și pătrunde glorios în sediu. Pe holul de la Modrogan nu poți arunca un ac, e plin de presă și de greii PNL-ului. Același Ceaușescu își continuă numărul, acum vântură o colivă la pahar și o lumânare de colo-colo, o doamnă PNL-istă chiar gustă cu poftă din ea.
„Dumnezeu să-i ierte”, murmură protestatarul, în timp ce liberala se roagă și ea pentru moartea comuniștilor.
Sătul de circ, ies iarăși în curte, pentru anunțarea rezultatelor. La intrare dau de un nene la patru ace care trage cu sete dintr-un trabuc gros cât degetele lui Hulk. Probabil așa vor arăta viitorii baroni locali: în loc de costume cu trei măsuri mai mari, vom vedea mai mulți boieri în tweed cu aere de latifundiari ai începutului de secol 20. În fine.
Curtea e deja plină de reporteri și susținători sau membri ai partidului. Acompaniat de urale, apare și Iohannis. Se urcă pe scenă, zâmbește, ne face cu mâna, apoi își îndreaptă ochii către ecran, unde televiziunile urmează să dea primele rezultate contorizate de exit poll-uri. E 9. Rezultat istoric: Iohannis 66,5%, Dăncilă 33,5%.
Publicul izbucnește în urale și aplauze. Restul e istorie. Președintele își ține discursul de învingător, atmosfera de galerie se intensifică, se aud scandări precum „PNL! PNL” sau „Iohannis! Iohannis!”, se flutură steaguri românești și UE.
Pentru o campanie atât de ternă și previzibilă, vibe-ul e surprinzător de animat. PNL-iști de eșaloane inferioare își pornesc telefoanele și fac live-uri energice pe Facebook. „Ce-mi plac live-urile lui Leo, să mor!”, exclamă un tânăr ce tocmai asistase la o astfel de interacțiune politican-alegători.
Mulți rămân la sediu, să se tragă în poze și confetti cu fostul și viitorul președinte, eu îmi văd de ale mele, aştept cu nerăbdare să văd cum va arăta de mâine „România normală”.
3
20
