​Este foarte posibil ca această campanie electorală pentru prezidențiale să se încheie fără nicio dezbatere între Klaus Iohannis și Viorica Dăncilă. Facebook-ul vuiește acum că e lașitate să refuzi să te întâlnești cu Dăncilă. Dar totuși, cât de importante sunt dezbaterile între candidați, ținând cont de mesajele transmise dinspre spațiul public în ultimele zile?

Dezbatere Geoana-Basescu în 2009Foto: Screenshot via Youtube

Nu vrea să plictisesc cu istoria dezbaterilor de la grecii antici la pașoptiști, cert e că dezbaterile politice în formatul actual au luat avânt în Statele Unite, odată cu transformarea televizorului din bun de lux într-unul accesibil oricărui american. Probabil punctul 0 au fost cele patru dezbateri televizate, primele de genul lor, organizate între JFK și Richard Nixon pentru alegerile prezidențiale din 1960. Ele sunt creditate ca fiind motivul pentru care mult mai carismaticul Kennedy a câștigat președinția.

Unul din cele mai memorabile momente din istoria dezbaterilor prezidențiale americane a avut loc la alegerile din 1984. Președintele în exercițiu, Ronald Reagan, candida pentru un al doilea mandat, având la momentul alegerilor 73 de ani. Vârsta a fost una din principalele direcții de atac împotriva sa, în special după o primă dezbatere în care a părut obosit și confuz. Însă în a doua a susținut că nu va face din vârstă un subiect de campanie, glumind că nu vrea să exploateze tinerețea și lipsa de experiență a oponentului său. Peste ani, contracandidatul lui avea să admită că a fost momentul în care și-a dat seama că a pierdut.

Noi românii am preluat de peste Ocean apetitul american pentru dezbateri politice și avem propriul istoric de momente memorabile. Acel „Credeți în Dumnezeu, domnule Iliescu?” al campaniei din ‘96 e considerat de mulți ca fiind momentul de cotitură care ne-a adus primul președinte nefesenist de după Revoluție.

Traian Băsescu e probabil cel mai bun politician-debater de pe plaiurile dâmbovițene, lui aparținându-i două din replicile care au intrat în lexiconul politic românesc. La dezbaterea din 2004, contra lui Adrian Năstase, deplângea blestemul poporului român „de a ajuns până la urmă să aleagă între doi foști comuniști” iar la cea din 2009 i-a dat K.O.-ul lui Mircea Geoană când l-a întrebat dacă i-a plăcut aseară la domnul Vîntu. Și că tot am amintit de Traian Băsescu, mai știi dezbaterea aia marketată ca un meci de box de la alegerile pentru Primăria Capitalei din 2000?

„Când un candidat pune întrebări oponentului său, el o face în numele nostru”

Dată fiind istoria, pare ciudată tentativa consilierilor președintelui Iohannis, la care s-au raliat și mai-marii din PNL, de a ne convinge că nu e nevoie de nici o dezbatere. L-am întrebat pe Emil Mesaroș, arbitru internațional de dezbateri academice și președinte de onoare al AGORA Debate, de ce sunt importante dezbaterile electorale într-o democrație.

„Dintr-un motiv foarte simplu: cetățeanul are de luat o decizie, iar pentru asta își dorește un contact cu candidatul. Cu cât comunicarea din campanie este mai unidirecțională (flyere, discursuri ale candidatului de la o tribună, băi de mulțime fără discuții asociate, etc.), cu atât acest contact este mai superficial. Dezbaterea cu un alt candidat este probabil cea mai bună modalitate de comunicare în ambele sensuri și de cointeresare a alegătorului. Atunci când un candidat pune întrebări oponentului său, el o face in numele nostru, al tuturor celor care urmărim dezbaterea. În lipsa posibilității ca fiecare din cele câteva milioane de alegători sa aibă o discuție individuală substanțială cu candidatul la președinție, dezbaterea electorală transmisă în direct rămâne cea mai bună aproximare a unei asemenea conversații.”

L-am întrebat și cât de reală este afirmația că sunt multe state în care nu au loc dezbateri între candidați.

„Țările care «dau tonul» în materie de comunicare politică au toate dezbateri electorale de acest tip: SUA, Germania, Franța, Spania, și lista poate continua. Dar nu trebuie să ne oprim doar la dezbaterile electorale de acest fel. Un alt mod de comunicare foarte popular în Occident sunt întâlnirile de tip «town hall» (sala primăriei), care au loc între candidat și alegători, și în care politicianul stă și discută, răspunzând întrebărilor și câte două-trei ore. Acestea completează peisajul dezbaterilor electorale din Europa și Statele Unite.

Însă acestea nu trebuie confundate cu întâlnirile cu alegătorii de la noi, unde cineva vine și vorbește, iar restul lumii aplaudă și, dacă au noroc, dau mâna cu candidatul. Deci nu prea putem vorbi de o țară unde să nu existe deloc nici dezbateri electorale, nici întâlniri de tip «sala primăriei». Cam peste tot există modalități de a asigura accesul publicului la candidat prin anumite tipuri de dezbatere.”

Cazul din Franța când Chirac a refuzat să dezbată cu Le Pen

Faptul că nu vom avea o dezbatere pentru turul doi poate fi considerată o involuție a democrației?

„Fără nici un fel de dezbatere va fi greu sa punem un semn de «reușit» în dreptul acestor alegeri. Un semnal al unei evoluții pozitive ar fi dacă am reuși să diversificăm modalitățile prin care candidatul comunică direct și, repet, în «dublu sens» cu alegătorii. Nu dorește unul dintre candidați dezbatere cu adversarul său? Se mai întâmplă. Să ne amintim ce s-a întâmplat în 2002 în Franța când Chirac a refuzat să dezbată cu Le Pen (nu știu dacă Dancilă poate fi comparată cu Le Pen, dar în fine).

Un lucru foarte indicat ar fi în acest caz câteva întâlniri «town hall», în care candidatul să meargă într-o sală cu câteva sute de tineri și să le răspundă întrebărilor, că tot ne plângem că tinerii nu votează. În fond, ambii candidați rămași în cursă sunt foști profesori. Acest tip de evenimente au devenit atât de populare în Occident încât Facebook are inclusiv o funcționalitate pentru ele.”

Și că tot veni vorba de tineri, am vrut să aflu ce părere are unul pasionat de debate despre faptul că nu vom avea o dezbatere între candidații rămași în turul doi. Mi-a răspuns Patricia, studentă în anul 3 la Facultatea de Drept a UBB, activă de 6 ani în dezbateri, atât ca debater, cât și organizator:

„O privesc ca atare: un calcul politic asumat de domnul Iohannis. Depinde de fiecare votant dacă îl consideră acceptabil sau nu. Cauza principală a apatiei politice nu e doar lipsa dezbaterilor, ci mai ales lipsa educației civice. Mie debate-urile mi-au împământenit valorile democratice demult, o decizie de campanie a unui candidat nu mă afectează cu nimic în acest sens.

Generația mea are un atașament mai redus față de ideea de a vedea seara, la oră fixă, dezbateri între candidați la televizor. Dezbaterea de la Europa FM mi-a plăcut și aș vrea să văd mai multe. Însă chiar dacă lipsa unei dezbateri supără mai putin tinerii de vârsta mea, cu toții avem așteptarea clară să existe engagement de la candidații respectivi prin alte mijloace, în special online, sau prin orice alte metode prin care candidatul să ne comunice care e platforma lui. Cred că politicienii din România încă nu prea știu cum să vorbească cu tânăra generație și va fi interesant de văzut dacă va exista vreo schimbare în acest sens în ultima săptămână înainte de alegeri.”

„Întâlnirile cu alegătorii sunt evenimente regizate”

Întâlnire Geoană-Băsescu în 2009

Până la urmă o să vedem la vot dacă decizia președintelui îi va afecta în vreun fel campania. Am întrebat un consultant în comunicare ce părere are despre acest lucru. Vlad Tăușance a coordonat în 2014 campania din online a lui Klaus Iohannis și mi-a explicat de ce este importantă o dezbatere din punct de vedere al marketingului politic.

„S-a văzut foarte bine și la microdezbaterea organizată de Europa FM că există un interes mare pentru genul acesta de întâlnire. Cred că a fost postarea virală a săptămânii, ajunsese la un milion de vizualizări foarte repede. Asta arată că lumea e interesată. Beneficiind de un public interesat, e clar un spațiu foarte bun în care poți să lansezi mesaje și să punctezi idei. Iar, foarte important: îți oferă ocazia să îți tragi așa-zisele „gloanțe de argint”, adică dacă ai ceva de spus, o răfuială de rezolvat în fața națiunii, e cel mai bun mijloc. De altfel, noi avem o istorie a dezbaterilor în care s-au trimis lovituri care s-au lăsat cu daună totală pentru unii candidați.

Categoric este un mediu mult mai bun decât un interviu servit, o postare pe Facebook, un video live, sau vreo altă metodă de comunicare.”

L-am întrebat și cum își transmite mai bine un candidat mesajul, prin dezbatere în direct sau întâlniri directe cu cetățeanul?

„Întâlnirile directe cu alegătorii sunt mai degrabă strategie de precampanie. Atunci e momentul pentru băi de mulțime, întâlniri cu grupuri profesionale, diferite comunități, etc. În această campanie, atât domnul Klaus Iohannis, cât și doamna Viorica Dăncilă, au avut niște întâlniri în spațiu protejat cu susținătorii. Vorbim de niște evenimente regizate, cu figuranți, la modul teatral. Aceea nu este o Românie reală, nu sunt alegători interesați de vreun program, viziune șamd. Ele sunt bune pentru a crea o imagine candidatului, dar nu sunt făcute pentru a garanta transmiterea de informații.

Cum ar putea fi organizate aceste întâlniri ca să ajungă la niște rezultate relevante? Cantitativ, cu câți oameni te poți vedea în cât a mai rămas din campanie? Unde le faci? Ceva nu se leagă, e puțin plauzibilă toată povestea, matematic nu este fezabil. Calitativ, din nou, aceste discuții controlate cu publicul rareori duc la un schimb autentic de idei. Avantajul unei dezbateri este că toți participanții sau, în cazul de față, ambii participanți, știu dinainte temele, se pot pregăti temeinic, au timp pentru a aprofunda subiectele importante, cunosc formatul, și sunt clare limitările. Nu în ultimul rând, ele au un moderator care să asigure că nu sunt comise erori de logică și argumentare, atacuri la persoană sau alte forme de manipulare.

Categoric dezbaterea este un mediu mult mai bun pentru transmiterea de mari idei, programe și viziuni, ceea ce cred că, până la urmă, lumea așteaptă de la candidați.”