Fostul premier Adrian Năstase afirmă, într-o postare pe blogul lui, că „o parte din tensiunile din societate şi atacurile împotriva PSD sunt determinate de evidentele carenţe profesionale ale unei părţi din cei însărcinaţi să conducă ministere, agenţii sau alte instituţii publice”.
„Devine tot mai greu de respins concluzia că o parte din tensiunile din societate şi atacurile împotriva PSD sunt determinate de evidentele carenţe profesionale ale unei părţi din cei însărcinaţi să conducă ministere, agenţii sau alte instituţii publice. Cauza se află, după cum am spus în mai multe rânduri, în desfiinţarea de facto a Departamentelor de specialitate ale PSD. De altfel, practic, Consiliul Naţional nu mai funcționează”, crede fostul lider al social-democraților.
În opinia acestuia, dacă „despre PSD s-a spus mult timp că este „un partid respectat pentru știința guvernării, chiar dacă nu este iubit”, acest lucru pare a deveni tot mai putin valabil”.
Potrivit lui Adrian Năstase, „poate că există şi la Bucureşti tentaţia unui regim iliberal, a căutării de duşmani reali sau inventaţi, însă ar trebui să fie conştientizat faptul că Polonia şi Ungaria au avut întotdeauna mai mulţi susţinători în Occident decât a avut România”.
„Retorica necontrazisă oficial de către PSD despre „gândaci externi” nu face decât să aducă şi mai multă neîncredere în PSD, într-o Europă măcinată de tensiuni şi rivalităţi”, avertizează acesta.
Ce crede Adrian Năstase despre lipsa unui candidat PSD la prezidențiale
- Anunţul lui Liviu Dragnea că nu va intra în competiţia prezidenţială simplifică dar, in acelasi timp, şi complică lucrurile. Le simplifică pentru că deschide calea desemnării unui candidat comun al PSD-ALDE în persoana lui Popescu-Tăriceanu. Dar nu sunt clare raţiunile pentru care PSD ar asuma un candidat din partea unui partid mult mai mic. Este vorba despre un proiect politic comun de lungă durată? Care ar fi acela? Este un proiect social-democrat sau liberal? Este un proiect ideologic sau o „alianţă dinastică”? Sper că nu este vorba doar despre o strategie de tip tranzacţionist cu beneficiari restrânşi, aşa cum spun unii analişti!
- Mai este timp pentru a „construi” un candidat al PSD pentru a-l concura pe Tăriceanu ( pe care, de altfel, il pretuiesc pentru pozitiile lui din ultimii ani) ? Greu de crezut, la cum merg lucrurile…
- In plus, poate că, pentru a câstiga turul al doilea, cele două partide ar putea să sustină, impreună, un candidat din afara partidelor – un academician, de exemplu -, care să poată să mobilizeze voturi si din zona indecișilor.
- Pentru electoratul PSD absenţa unui candidat propriu în alegerile de anul viitor înseamnă, la acest moment, o veritabilă criză a reprezentării şi identităţii politice.
- Niciun preşedinte de partid nu poate tranzacţiona voturile partidului pe care îl conduce, dacă votanţii nu se simt reprezentaţi de un candidat. În fapt, disciplina de partid funcţionează pentru alegerile parlamentare dar într-o măsură mult mai redusă atunci când în competiţie se află persoane, care generează simpatii şi antipatii. Este riscant să crezi că votanţii PSD vor merge masiv la vot doar pentru că aşa le spune „Partidul”.
- Abandonul PSD în competiţia prezidenţială de anul viitor nu va rămâne fără urmări nici în ciclul politic 2020-2024, deoarece viitorul Preşedinte al României, fie că va fi ales cu sprijinul social-democraţilor sau împotriva lor, va încerca să micşoreze bazinul electoral al stângii. Este o consecinţă ineluctabilă. În mod concret, este de aşteptat ca în alegerile parlamentare din 2020, oricare va fi numele viitorului preşedinte, acesta să dorească realizarea unei majorităţi parlamentare în care partidul din care provine să joace un rol dominant. De aceea, punerea chestiunii alegerilor prezidenţiale la categoria „Diverse” poate reprezenta pentru PSD o eroare de strategie cu implicaţii majore pentru viitorul său.
3
25
