Ministerul Afacerilor Strategice, care a fost demantelat si reinviat de-a lungul anilor ca reactie la unele circumstante politice, iar recent s-a reinventat de unul singur sub ministrul Gilad Erdan, a publicat luni lista cu cele 20 de organizatii ai caror activisti nu vor fi lasati sa intre in Israel din cauza sustinerii lor pentru diverse boicoturi impotriva Israelului, ca metoda de lupta cu ocupatia. Masura este in acord cu amendamentul draconic la Legea Accesului adoptat in martie 2017, care stipuleaza ca nu se va acorda viza de intrare nimanui "daca el, sau organizatia ori institutia in numele careia actioneaza, a mediatizat cu stiinta un indemn la boicotarea Statului Israel." Nu este clar cum a fost intocmita lista, intrucat ministerul refuza sa-si dezvaluie modalitatile ascunse de a actiona, scrie Haaretz, citat de Rador.

Printre organizatiile de pe lista se regasesc organizatia americana Voce Evreiasca pentru Pace, organizatia de quakeri [familie de secte crestine desprinse din cultul anglican - n.trad.] American Friends Service Committee, care in 1947 a primit Premiul Nobel pentru munca sa de ajutorare a victimelor nazistilor, si o organizatie patronata de presedintele Partidului Laburist britanic, Jeremy Corbyn.

In acest mod Israelul nu numai ca isi intensifica batalia contra evreilor liberali din diaspora, care inca mai au dreptul sa imigreze in Israel in virtutea Legii Intoarcerii, dar el mai ia in colimator si organizatii si indivizi cu influenta, care in tarile lor sunt formatori de opinie. In loc sa-i convinga pe ceilalti de justetea caii Israelului prin mijloace diplomatice, asa cum se obisnuieste intr-o democratie, guvernul premierului Benjamin Netanyahu a decis sa "boicoteze si el lumea".

Datele obtinute de Haaretz arata ca de la adoptarea amendamentului, aproximativ 25 de activisti care sustin masuri de boicot, retragere a investitiilor si sanctiuni contra Israelului nu au fost lasati sa intre in tara; unii dintre ei sunt evrei. Aceasta masura extrema ridica intrebari cu privire la capacitatea actualului guvern de a aborda criticile politice nonviolente la adresa activitatilor sale din teritoriile ocupate, cat si la caracterul flagrant nedemocratic al instrumentelor alese pentru lupta cu aceste critici.

Listele negre de acest gen, dupa cum insusi ministerul lui Erdan admite, necesita identificarea si marcarea activistilor politici straini si transmiterea numelor lor catre autoritatile politienesti. Acesta nu este un lucru care ar trebui sa aiba loc intr-o tara cu stat de drept, si mai cu seama nu in secret. Ministerul Afacerilor Strategice trebuie sa-si dezvaluie metodologia de lucru. Mijloacele dubioase vizand ocolirea criteriilor elementare de transparenta sunt departe de a convinge pe oricine ca acestea constituie actiuni legitime intr-o guvernare democratica.

Daca ministerul e convins ca actioneaza just, atunci sa-si dezvaluie metodele publicului si sa inceteze a mai actiona precum serviciul de spionaj al unei tari inapoiate. Insa transparenta nu este suficienta. Aceasta lista neagra este parte a unui proiect central pentru care este responsabil guvernul Netanyahu - intensificarea ocupatiei in vreme ce se incearca eliminarea oricarei critici interne si externe.

In loc sa-i asculte pe critici, guvernul opteaza sa-i reduca la tacere pe aceia care incearca sa-l salveze de el insusi, si insista sa trimita Israelul in prapastie.