Este posibila 'ordinea lucrurilor' (Ciolos!)! // Intelepciunea populara ne invata : 'fa ce zice popa, nu face ce face popa!'. Acest indemn de viata este valabil nu numai in cazul popilor (din ortodoxiei), ci si in cazul celorlalti conducatori religiosi : rabin, imam. Printr-o extensie rezultata din realitatea vietii, acest slogan este valabil si in cazul judecatorilor si al conducatorilor altor feluri de comunitatii, de institutii, etc. Iata un motiv : 'In facultatea de Drept, studentii invata sa apere adevarul si dreptatea. Aceasta invatatura, absolventii facultatii o declama, fara vreo urma de indoiala, in viata lor publica dar, ca sa isi asigure 'o paine' (de regula un cozonac), unii dintre ei (am evitat cuvantul 'majoritatea!) ii apara si pe borfasii, criminalii acuzati, cu probe, de catre avocatii statului (reprezentantii nostri, ai poporului) - procurorii'. Este unanim recunoscuta importanta celor 'sapte ani de acasa', in toata viata ulterioara a unui om. In acei ani, se imprima in mintea copilului reguli care ii devin 'convingeri' care nu se sterg ulterior decat daca, intre invataturi, copilul a avut sansa sa i se imprime si : 'sa ai si incertitudini in viata, sa te straduesti sa ti le clarifici, sa admiti ca si altii pot avea dreptatea lor, incertitudinile lor, - bagajul educational propriu, cei sapte ani de acasa'. Preotii, precum si 'mamele duse la biserica, ii invata pe copii sa isi iubeasca apropele, acest indemn fiind, insa, imposibil de realizat in practica vietii, fara discernamant, de-avalma (pe toti oamenii). Mult mai importanta este o invatatura ce tine de educatia civica, menita sa asigure buna-covietuire in societate, aceasta fiind 'sa il respecti pe un alt om'. Copilul trebue sa isi respecte mama dar si mama trebue sa isi respecte copilul! Din cei sapte ani de acasa trebue sa faca parte si indemnul juridic mostenit de la strabunii nostri - romani - :'Audiatur et altera pars'. Adica, parafrazand : 'nu numai tu poti avea dreptate, ci si celalalt!'. Invataturile din primii sapte ani

Este posibila 'ordinea.. CONTINUARE I // Invataturile din primii sapte ani se intiparesc, ca 'imagine primara', pe creer, pe care omul o compara instinctiv cu imaginile din realitatea vietii traite de el - 'imaginile realitatii'. Cand cele doua imagini - cea a 'realitatii' si cea din educatia 'primii sapte ani' (de pe creer) coincid, omul se afla intr-o stare de echilibru, de satisfactie. Cand, insa, imaginea 'realitatii' contravine celei de pe creerul educat in 'sapte ani', in om se instaleaza o stare de nemultumire, de confuzie. Unii oameni raman 'impietriti in proiect' (in imaginea primara) resping realitatea, unii cu fanatism. Altii, educati de mama lor, sa accepte incertitudinile, dau castig de cauza imaginii 'realitatii', dupa confirmarea repetata a experientelor pe care le traiesc acestia. Daca unui copil sau unui tanar i se imprima pe creer ca numai religia invatatorului lui religios (popa, imam, rabin, etc.) este cea dreapta, ba chiar ca cei ce practica alte religii le sunt dusmani, impotriva carora trebue sa lupte, fiindca aceasta ar fi adevarata vrere a Domnului, 'absolventul' unei esemenea educatii nu va admite niciodata legea : 'audiatur et aaltera pars', nu vor avea nicioda incertitudini, vor purta permanent 'ochelari de cal', nu ii vor respecta niciodata pe cei care au opinii diferite de a lor. Este unanim recunoscut ca, in politica, cei ce conduc partidele lupta sa isi satisfaca setea proprie de putere, de a avea in subordine o comunitate. Acestia pretind ca sunt dezbinati fiindca ar avea 'doctrine' diferite (un mare neadevar!). Asemenea 'motor' il au si toti conducatorii diverselor culte (religioase), Si ei sunt manati de setea de putere, de a conduce oameni. Nici ei, ca si conducatorii politici nu stau sincer, la o masa a discutiilor, sa se inteleaga intre ei, sa convina asupra regulilor generale, bazate pe respect reciproc, pe toleranta, pe admiterea opiniilor celorlalti, pe tremen lung, ca mod de baza unitar de a-si conduce comunitatile. Cum sa se respecte membrii unor

Este posibila 'ordinea...?. CONTINUARE II // Este unanim recunoscut ca, in politica, cei ce conduc partidele lupta sa isi satisfaca setea proprie de putere, de a avea in subordine o comunitate. Acestia pretind ca sunt dezbinati fiindca ar avea 'doctrine' diferite (un mare neadevar!). Asemenea 'motor' il au si toti conducatorii diverselor culte (religioase), Si ei sunt manati de setea de putere, de a conduce oameni. Nici ei, ca si conducatorii politici nu stau sincer, la o masa a discutiilor, sa se inteleaga intre ei, sa convina asupra regulilor generale, bazate pe respect reciproc, pe toleranta, pe admiterea opiniilor celorlalti, pe tremen lung, ca mod de baza unitar de a-si conduce comunitatile. Cum sa se respecte membrii unor comunitati politice si religioase intre ei, daca 'sefii' nu se inteleg intre ei, nu se respecta reciproc, stau cu spatele unul la altul?