Acum sunt liber, am trei optiuni. Inca nu se cunoaste modalitatea de stabilire a candidatilor la europarlamentare. Propunerea mea a fost respinsa. Coordonarea reformistilor a fost mult exagerata. Catalin Predoiu a anuntat ca vrea “sa ia” partidul. Poate că lipsa de experiență duce PDL la progres. Am discutat si cu Boc si cu Basescu. Clivajul pro- & anti-Basescu nu va fi depasit. Monica Macovei e suparata pe Basescu. Nu exista zana cea buna.
Interviurile cu europarlamentarul Cristian Preda imi … tihnesc. Si asta nu pentru ca as evita intrebarile incomode si nici pentru ca el ar s-ar ascunde in spatele unor raspunsuri cuminti. Dimpotriva. Ceea ce e odihnitor la un interviu cu Cristian Preda e naturaletea. Nu e, de fapt, un interviu. Ii iei interviu ca si cum ai sta la un pahar de vorba, chiar daca la mijloc sunt chestiuni cat se poate de serioase. Suspendarea sa din PDL, decisa sambata trecuta la Consiliul National Director, mi s-a parut un astfel de prilej tocmai potrivit pentru a sta la povesti.
Alin Fumurescu: Sa incepem in forta: Ti-ai “regizat”, precum spun unii despre Socrate sau Iisus, aducerea in judecata? (Adicatelea asta ai vrut de la bun inceput si le-ai “fortat mana” pentru a putea mai apoi sa pozezi in victima ?) Acuzatia e “pe bune”, nu e nascocirea mea.
Cristian Preda: Nu am regizat aducerea la judecată. E adevărat, în schimb, că într-o variantă a “apărării” pe care mi-o rpegătisem aveam o referință la Apologie [Apologia lui Socrate – nota mea] și la tăunul care trezește cetatea. Am renunțat la ea, de teama ridicolului. Am încă teama asta… Am părstrat doar ideea că nu spun vorbe meșteșugite, ci adevărul în cuvinte simple…
AF: Sincer, citind discutiile prin presa, chiar ma asteotam sa le ceri sa fii premiat, cum a facut-o Socrate J …
CP: Am scris inițial: “ar trebui să mă felicitați”, dar am optat până la urmă pentru “ar trebui să-mi mulțumiți”. Îmi place că ai “prins” ceva din spiritul întreprinderii mele. Cel care a mai găsit ceva relevant a fost Toader Paleologu, care mi-a sugerat la un moment dat că am în minte o strategie de tip Bukovski: confruntarea cu legile pe masă.
AF : Intr-o postare de astazi (duminica) pe Voxpublica, Cristian Teodorescu te compara cu … magarul lui Buridan, indecis intre PDL si Miscarea Populara. Comentarii ?
CP: Nu sunt indecis.
AF: Deci esti decis sa ce?
CP: Am decis deja să merg la Fundația MP. Am și oferte politice, despre care nu voi vorbi pentru că le cântăresc.
AF: Deci demisionezi din PDL? Pentru ca, teoretic, cred ca poti fi membru de partid si de Fundatie, nu?
CP: Punctul de plecare e simplu: suspendarea din calitatea de membru înseamnă că acum sunt liber. Am trei opțiuni.
AF: …asa…
CP: Prima: să mă reînscriu după 6 luni în PDL.Asta ar presupune ca PDL să arate altfel peste 6 luni, fiindcă în ceea ce mă privește eu nu mă voi schimba. A doua : Să mă înscriu într-un alt partid, de vreme ce din PDL nu mai fac parte. A treia variantă: să renunț la orice afiliere partizană și să construiesc un parcurs de independent. Aceștia sunt termenii în care reflectez. Mai adaug ceva: factorul timp e foarte important. Pentru că peste fix 10 luni începe campania pentru PE, iar după aceea vin și prezidențialele.
AF:Ajungem si acolo, dar stai putin: suspendat nu inseamna exclus, nu? Si cum ai vedea “un parcurs de independent”? Mai concret …
CP: Suspendat înseamnă din punct de vedere statutar – citez din decizia PDL – că “nu mai am calitatea de membru de partid”. După 6 luni nu o pot recăpăta decât dacă spun: “vreau să redevin membru”. Nu pot spune asta dacă în PDL nu se întâmplă ceva.
AF: Aha! Si cu “parcursul de independent”? Ai candida ca independent unde?
CP: Independent înseamnă “neafiliat la un partid”. Insist asupra unui lucru: nu am luat vreo decizie. Fac o descriere a termenilor în care văd situația.
AF: Bun, sa mergem mai departe – cu acuzatiile.
CP: Acuză-mă!
AF: Nu eu. Tot Teodorescu mai sugereaza ca, daca Blaga ti-ar fi oferit o pozitie eligibila la urmatoarele alegeri europarlamentare, n-ai mai fi criticat conducerea partidului cu atata vehementa.
CP: E o speculație. Lucrurile stau cu totul altfel. Eu însumi am refuzat orice negociere. Am propus, în schimb, o modalitate de stabliire a candidaturilor. Simplu de tot: Se înscriu în competiție totți cei care doresc să candideze la PE, fie că au fost, fie că sunt sau că n-au fost în PE. Lista celor înscriși e trimisă în fiecare filială. Toți membrii filialelor votează, alegând 10 candidați din lista doritorilor, notându-i de la 1 la 10. Locul 10 primește un punct, locul întâi – 10.
AF:Adica membrii inscrisi sau cei din conducere urmau sa aiba drept de vot?
CP: Toți membrii de partid. Tocmai pentru a bloca aranjamente de culise ale șefilor. Adaug că am făcut propunerea asta deși primisem din partea uneia din cele mai puternice filiale – Alba propunerea de a fi susținut de ei. Am considerat că e mai bună competiția asta liberă.
AF: Si ce s-a intamplat cu propunerea. Care mai e acum situatia?
CP: Situația e blocată acum, fiindcă se preferă, probabil, aranjamentele din BPN.
AF: Deci la aceasta ora nu se cunoaste inca modalitatea dupa care vor fi alesi candidatii pentru europarlamentare?
CP: Nu.
AF: MRU, daca nu ma insel, propunea candidati comuni ai dreptei la europarlamentare. Cat de fezabila ti se pare propunerea?
CP: Nu e fezabilă, fiindcă PDL vrea să meargă singur. Ideea e că PDL se simte “păcălit” după experiența ARD și vrea ca fiecare partid să demonstreze ce poate face.
AF: Bun, inca o acuzatie mai merge?
CP: Nu ezita, acuzatorule! Acuză-mă!
