Ani întregi, dezbaterea publică din România a fost bombardată cu speranțe legate de votul așa zis uninominal (de fapt, bazat pe principiul un om într-o circumscripție). Prezumția de bază era aceea că votul pe liste nu asigură legătura între alegători și aleși. Și era corectă.
Problema era că sistemele bazate pe om/circumscripție prezintă și riscuri. Cei care mai atrăgeam atenția despre ele, eram blamați de val. Astfel încât, la un moment dat, am ajuns să scriu ceva de genul – dacă toți vor chestia asta, atunci trebuie să o facem ca să scăpăm măcar de obsesie. Ceea ce s-a și întâmplat.
Vedem acum numai problemele sistemului și aproape deloc avantajele. Legătura dintre ales și alegător e în continuare blurată de partid – am văzut cum s-au schimbat colegiile și cum,în acest an,au fost plimbați candidații dintr-un colegiu în altul. Parlamentari care chiar au muncit să-și facă o imagine bună în colegiul lor (nu mulți, dar există) au fost zburați de acolo din diverse calcule și acum trebuie să o ia de la capăt. În Statele Unite, această problemă este rezolvată prin alegeri primare – cetățenii au un cuvânt de spus în modul în care partidele mari selectează candidații. Fără un asemenea control preventiv, de fapt candidații noștri uninominali sunt în continuare dependenți de partid.
În schimb, marele risc al acestui sistem este localizarea extremă a dezbaterii. În forma sa coruptă, asta se numește pork-barrel în engleză – adică candidații promit că aduc bani de la buget în colegiu. Și asta o fac deja pe față, fără jenă – se promit spitale, grădinițe, poduri, târguri locale, te miri ce. Cum anume vor pune astaîn aplicare parlamentarii? Probabil șantajând guvernul: bani pentru colegii contra voturi. Dacă americanii au campanii publice împotriva acestei practici, la noi e încă subiect de mândrie. Primarul din Baia Mare, ales cu cel mai mare procent din țară, beștelește public candidații propriului partid pentru că nu au trecut pe la el să-i promită şpaga la buget.
Legile Muscă și parlamentarii muște
Mutarea dintr-un partid în altul a devenito practică comună și nici nu mai pare ceva condamnabil: dacă oamenii mă votează uninominal, e mandatul meu, nu al partidului. Potrivit IPP, citat de Gândul, migrația politică a parlamentarilor s-a dublat față de mandatul anterior. Iar ”parlamentul <
Deci în campanie se promit chestii care nu au legătură cu activitatea de parlamentar atunci când se zice totuși ceva și nu se dau direct găleți (mai cu fereală, cu frică de DNA). La televizor campania nu a tulburat marea trăncăneală, singura deosebire e că se scrie ”emisiune electorală”. ActiveWatch spune că între 9 – 22 noiembrie cele mai frecvente teme de dezbatere au fost: disputa între palate; reprezentarea României la Consiliul European pe buget (reprezentarea, nu bugetul în sine, aș fi vrut eu să dezbată serios bugetul UE), corupție și incompatibilități în Parlament, acuzații privind implicarea lui Băsescu în campania electorală.
Nu e de mirare că lumea e uimită când află doar din articolul lui Sorin Ioniță că venitul mediu de acum este cu 73% mai mare în lei și cu 34% mai mare în euro față de anul 2006. Cum să ştii astfel de informaţii din moment ce economia e un non-subiect de fapt? Asta deși veniturile, pensiile și pomana sunt. Subiecte SF. În esență, toți sunt acum keynesieni: fraților, vă îngropăm în bani, fără număr, de la buget pentru alegători.
Evident, singura speranță e cu constrângerile bugetare de afară (semestrul european intră în vigoare tocmai la țanc să strice beția generată de alegeri). Deci, e irelevant ce promit acum partidele. Dacă toate promit cheltuieli publice mai mari, nu mizați pe asta.
Singura temă, de fapt, pe care alegerile fac diferența este statul de drept. România a rupt contractul social cu elita sa, așa cum am scris în ”Eu votez DNA”. Se va reface Pactul sau nu?
A se scuti cu Piperea
În aceste condiții, Nicușor Dan ni-l recomandă pe independentul Gheorghe Piperea. L-am urmărit și eu cu interes în lupta sa băncile. Ordonanța 50 a fost momentul în care statul român (prin Consiliul Concurenței și Autoritatea pentru Protecția Consumatorilor – CRPE a publicat un raport pe temă atunci) a profitat inteligent de o directivă europeană pentru a impune echitatea pe piața bancară. Intervenția BNR în chestiune a fost brutală și neavenită. Piperea s-a remarcat ca avocat al clienților bancari care aveau dreptate. Problema e că Piperea face acum declarații stupide, vrea desființarea DNA.
Iar Nicușor Dan îl susține pentru că ”Ar exista o voce în Parlament care, fără constrângerea poziţiei partidului, să exprime interesul public” + ”Ar fi un om al nostru în interiorul sistemului lor”. Serios? Asta vrem noi, publicul, mai nou? Să desființăm DNA? Nicușor Dan mai zice că ”sunt puncte în programul lui cu care nu sunt de acord”. Și atunci să-l susținem pe Piperea doar pentru că e independent? Deși a adoptat cea mai stupidă poziție pe cea mai importantă temă a acestor alegeri?
Nu, mersi. Dragi alegători din colegiul lui Piperea, vă rog să votați pe oricine altcineva decât pe el. Dacă un candidat de partid vrea desființarea DNA, atunci poate fi adus la ordine de partid sau partidul trebuie să plătească prețul politic. Un independent stupid e mai rău decât un om de partid stupid.
Am făcut remarcabilele teste de opțiuni făcute de colegii de la Open Politics. A fost chiar amuzant și instructiv. Acolo e politica cum ar trebui să fie. Dar totuși acele teme nu le văd în spațiul public. Contribuția la pilonul de pensii private trebuie mărită? Mișto întrebare. Ei, na! Partidele zic că vor da pensii mai mare. De unde? Dumnezeu știe.
Experimentul Biriș
Gabriel Biriș este poate cel mai cunoscut consultant fiscal din România. Visează sistemul, îl știe pe de rost, îți poate spune în 5 minute tot ce nu e în regulă cu el. Dacă ai mai mult de 5 minute poți citi cartea sa ”Despre fiscalitate” – e groasă și e despre ce ar trebui făcut cu taxele din România pentru ca a) să scadă și b) să avem mai mulți bani la buget. Da, se poate. Prin simplificare. Cartea a scos-o anul trecut.
Gabriel Biriș e acum candidat pentru Cameră în colegiul în care eu locuiesc. Ceea ce m-a făcut atent la campania sa.
Biriș propune legea… ”Biriș”. Plafon unic de cheltuieli sociale. Cine plătește ca mine salarii știe că, de fapt, acolo e problema și de asta nu se creează locuri de muncă: cheltuielile sociale și multe și mari. Cota unică pe venit e neterminată și e amuzant că și USL și ARD promit ceva în legătură cu ea. Inutil. Cota pe venit e doar o mică parte din ce impozite, următorul pas este CAS. Care e ocolit în mod strategic de partide sau fezandat în mod populist.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
