HOTNEWS PODCASTS. „Caia și Bejan. Călătorii”. Episodul 4: Mâncare locală sau doar atracții turistice? Bouillabaisse (Marsilia), Tikka masala (India), Sushi (Japonia)

de Ana Maria Caia, Gabriel Bejan     HotNews.ro
Luni, 17 februarie 2020, 15:41


Ton uriaș în Japonia
Foto: Profimedia
​În episodul 4 al podcastului „Caia și Bejan. Călătorii” vorbim despre câteva feluri celebre din bucătăria locală despre care turiștii cred că ar fi exact mâncarea preferată a localnicilor. Ce sunt, în realitate, bouillabaisse (Marsilia), tikka masala (India) sau sushi (Japonia), mâncare locală sau doar atracții turistice?



Poți asculta episodul 4 din Hotnews Podcasts: „Caia și Bejan. Călătorii” și pe Spotify, Apple Podcasts, Google Podcasts, Breaker, Radio Public.

„Corpul nostru nu este un templu, este un parc de distracţii…Suntem în fond cetăţeni ai lumii- ai unei lumi pline de bacterii, unele prietenoase, altele mai puţin. Chiar vrem să călătorim prin zonele rurale ale Franţei, Mexicului sau Orientului Îndepărtat în papamobile ermetice, să mâncăm numai la Mc Donald’s? Sau vrem să mâncăm fără frică, să devorăm tocaniţa locală şi carnea misterioasă dintr-o modestă taqueria? Eu ştiu ce vreau. Eu vreau totul”, spunea Anthony Bourdain în cartea Kitchen Confidential.

Ce voia să spună celebrul bucătar este că farmecul unei călătorii constă și în experimentarea bucătăriei locale, fără teama de boli, microbi, șobolani sau cine mai știe ce pericole. Întrebarea care se pune însă este cum găsim acele mâncăruri locale și dacă ceea ce știm noi despre bucătăriile tradiționale se verifică și la fața locului.

În discuția noastră de astăzi am luat câteva exemple mai cunoscute:

Ce este supa „bouillabaisse” din Marsilia?



Piața de pește, Marsilia. FOTO via Profimedia Images

Supa de pește „bouillabaisse” este un brand al Marsiliei și orice călătorie în capitala Provence-ului musai trebuie să conțină și o vizită la un restaurant unde se gătește acest fel complicat de mâncare. Cel puțin așa spun majoritatea ghidurilor turistice și, dintr-un anumit punct de vedere, au dreptate.

S-au scris și cărți despre istoria acestei supe de pește.

De exemplu, dintr-o carte pe care am cumpărat-o dintr-o librărie din Marsilia, „La veritable histoire de la bouillabaisse”, aflăm că acest cuvânt, „bouillabaisse”, apare pentru prima într-un dicționar francez din 1785 sub forma „bouilhe-abaiso”, care este un termen pescăresc pentru un fel de tocană din pește, gătită cu apă de mare.

Ulterior, tocana de pește se transformă în supă, iar din 1839, ar fi devenit „supa favorită a localnicilor din Marsilia”.

E greu de crezut însă că, în zilele noastre, majoritatea localnicilor din Marsilia mănâncă frecvent o supă atât de complicată care, potrivit rețetei, trebuie să conțină cel puțin patru feluri de pește, de la peștele scorpion la calcan sau St. Pierre.

Aceeași întrebare este ridicată și de autoarea unui articol din New York Times, care plecată la Marsilia în căutarea „adevăratei bouillabaisse”, înțelege ceea ce a înțeles și noi: bouillabaisse este o mâncare scumpă, dificil de făcut, dar care este foarte bine exploatată turistic.

De exemplu, într-un restaurant din Portul Vechi, o porție de supă costă nu mai puțin de 70 de euro.

Localnicii probabil că-și fac acasă bouillabaisse, sigur nu merg la restaurant, scrie Elaine Sciolino de la NYT. Și, oricum, mult mai răspândite printre ei sunt pizza făcută în food truck-uri sau cușcușul din restaurantele nord-africane.

În concluzie, bouillabaisse este o mâncare celebră și care face parte din istoria Marsiliei, dar nu mai este demult mâncarea preferată a localnicilor.

Tikka masala de pui, sau cum a fost inventată în Marea Britanie „cea mai cunoscută mâncare indiană”



Tikka masala de pui. FOTO via Profimedia Images

Nu puțini sunt oamenii care, atunci când aud de mâncarea indiană, se gândesc imediat la tikka masala de pui. India este un imperiu al mirodeniilor, cu multe bucătării locale, care mai de care mai aromate. Numai că tikka masala nu face parte dintre acestea.

De fapt, mâncarea este mai mult britanică, decât indiană. Circulă mai multe variante în ceea ce privește apariția tikka masala. Una foarte credibilă spune că acest fel de mâncare a apărut, din întâmplare, prin 1970, când un şofer de autobuz din Glasgow a intrat într-un restaurant indian şi a cerut chicken curry, dar a fost nemulţumit de cum arăta acesta (era prea uscat).

În acel moment, bucătarului i-a venit ideea de a turna peste chicken curry puţină supă de roşii, în care a adăugat câteva condimente asiatice. Rezultatul a fost surprinzător.

Popularitatea tikka masala s-a răspândit cu mare viteză în Regatul Unit şi este considerată acum de unii „mâncare naţională britanică”.

Mănâncă japonezii atât de mult sushi, cum cred europenii?



Când spui „sushi” te gândești la pește crud dar, în ciuda a ceea ce noi credem, acest fel de mâncare nu e chiar un fetiș în Japonia.

Noi ne imaginăm că acolo unde se mănâncă sushi avem de-a face cu un restaurant tipic japonez.

Mâncarea japoneză adevărată tipică se bazează exact pe bogăția zgârcită a Japoniei: mâncarea din rădăcinoase bizare, legume intraductibile, animale greu de clasat.

Există, de pildă, în orașele mari, restaurante japoneze care nu primesc străini, scrie la intrare acest lucru. Iar când patronii au fost luați la întrebări, unii chiar acuzați de rasism, aceștia au explicat că au luat această decizie pentru că străinii nu ar înțelege nimic din ce se mănâncă în restaurantele lor.

Deci unde poți să mănânci, ca străin, ceva cu adevărat „japonez”?

De exemplu, în templele care primesc turiști. Acolo se poate vedea tradiția culinară vegetariană care este bazată pe tofu, brânza de soia.

Tofu se face în toate felurile posibile care arată foarte diferit, fie că e prăjitură, fie este în supă. Mai poți să găsești în hanurile tradiționale, sau restaurantele mici care se ocupă cu bucătăria de casă japoneză.

Care este mâncarea tipică japoneză?

Orezul. Iar orezul nu este o mâncare, este un gest politic. În Japonia, orezul rămâne tot timpul alb, el se mănâncă elegant și rămâne alb. Pentru că este un simbol al purității. În cel de-al doilea război mondial, japonezii trimiteau trupelor de pe front orez japonez explicându-le că mănâncă orezul patriei lor. Era important, le ridica moralul.

Orezul este dat în fiecare zi copiilor la școală peste orezul alb, este pusă o prună roșiatică murată, astfel încât, în fiecare zi, copiii la școală văd steagul Japoniei.

Dacă vrei să auzi toată discuția despre bucătăriile locale din lume, ascultă episodul 4 din podcastul „Caia și Bejan. Călătorii”, „Mâncare locală sau doar atracții turistice?”. Podcastul poate fi ascultat și pe Spotify, Apple Podcasts, Google Podcasts, Breaker, Radio Public.


Atunci când călătoresc, mulți oameni spun că pleacă undeva „să se deconecteze”. În realitate, o călătorie ar trebui să însemne o „reconectare” și nu o „deconectare”: o reconectare a noastră la civilizația umană, cu tot ce are ea mai bun și mai frumos, la natură, locuri, oameni. Acesta este motivul pentru care am făcut acest podcast: încercăm să conectăm ascultătorii la locurile frumoase pe care le-am vizitat și care ne-au învățat câte ceva despre lumea în care trăim. De două ori pe lună, vă invităm să ascultați podcastul „Caia și Bejan. Călătorii”.


Citeste mai multe despre   





Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.

















8059 vizualizari

  • +5 (5 voturi)    
    Chestia aceea japoneza (Marţi, 18 februarie 2020, 10:56)

    UpNext [utilizator]

    cu orezul alb, neaparat alb, si pruna murata rosie data copiilor m-a "dat pe spate". Educatie subliminala! Ge-ni-a-la!!!
  • +3 (3 voturi)    
    Food (Marţi, 18 februarie 2020, 12:53)

    Mancino [utilizator]

    Sa punem si noi o fudulie in mamaliga...


Abonare la comentarii cu RSS
Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.

Aici puteti modifica setarile de Cookie

hosted by
powered by
developed by