La intrare la mine la Sală, mi se dau 2 prosoape. Ideea e să le folosești și să le înapoiezi. Adică, să te ștergi cu ele după duș / exerciții. Și apoi să le înapoiezi la ieșirea de la sală. Nu e zi lăsată de Dumnezeu în care să nu văd în vestiar prosoape călcate în picioare, târâte prin tot vestiarul cu piciorul și apoi abandonate, murdare, într-un colț. Sigur, ele se spală, se reutilizează, dar totuși mă gândesc că-s la mijloc grave probleme psihice să-ți bați joc de prosop, să-l faci cârpă de șters gresia din sală. Nu credeți?
Îmi vine să vărs la propriu când văd prosoape siluite în acest fel.
Pline de păr, puțind a detergentul de pe gresie, boțite, înegrite. E un corp bătut, mutilat. Așa văd. Altfel prosopul este un obiect de folos. Văzut boțit, e amenințător, e rău, e decăzut. E ca o femeie înspăimântată de palme. E o chestie de frustrare? Sau e un obicei de acasă adus la sală? Nu știu.
În capul meu, îi zic: ești macho? Te răzbuni pe prosop?
Nu te-nțelegi cu vreo gagică? Nu-ți place la serviciu? N-ai realizat parametrii la serviciu? Ai pierdut de Black Friday maimuțica de pe emag? Răzbună-te pe prosop, bă! Dă-n el, că nu vorbește. Sau… ai sclavi de pe urma ta, mărețule? Uite, nepalezul care dă cu mopul! Îl urăști? Vrei să te slujească? Oh, da! Mama lui de îmbălsămat! Să te slujească cum te slujesc acasă femeile!
Vai de capul tău de mamut. E greu să fii om, nu?
Lumea noastră nu este altceva decât un număr de obiecte, un număr de oameni. Confunzia și dezechilibrele din capul nostru sunt clare. Mă răzbun pe obiect dacă omul mă disperă. Mă răzbun pe un om dacă un alt om mă disperă. Boala nervoasă e “acasă” la ea, în creierul omului de la Sală. Fă prosopul mototol și dă-l la custodele sălii Nu te răzbuna pe prosop, că te răzbuni pe tine. Ești mitocan? O da! Ce minunat sună numele ăsta pe fruntea ta! Prosopul de la Sală, o cârpă, nu? Așa e și gagica ta? Așa e și cerșetorul de pe stradă? Așa e mamaia, bunica ta? Eu așa gândesc.
Sau ai o nouă gagică: gantera, care te oftică
Cum era să uit? Vai, vai, vai, n-ai ridicat gantera de 1,94 kile și ești ofticat, ofticat, ofticat. Mama ei de ganteră, de ce nu i-ai tras ei un cap în gură. De ce? De ce? De ce? A merge la Sală, mama ei de Sală, e o chestie de noblețe. Corpul tău e un templu. Ai grijă de corp, ai grijă de mediul în care el își desfășoară mușchii, capacitățile, neputințele și putirințele. Ai grijă de prosop, atât zic. Cum te porți cu el e semn că te porți și cu viața ta la fel.
UITE, povești de la Sală, să ai grijă de corpul tău:
Antrenorul tău personal e măcelar? Sau e sadicul care-și varsă nervii pe tine? / Povestea de la Sală
Cum e corect? Umbli sau nu gol pușcă prin vestiar? / Povestea de la sală
13
34
