Timp de trei ani, Fotograful Răzvan Voiculescu și Adriana Lucaci, realizatoarea scurtmetrajului „Bucătăria Hoinară se gătește de plecare”, au colindat satele și cătunele din țară pentru a sta de vorbă și a surprinde în imagini personaje autentice care pot vorbi și peste timp despre ce înseamnă bucătăria tradițională. Nu mai puțin de 56 de astfel de întâlniri aveau să dea naștere acestui album, iar una dintre ele a fost la casa cu sobă cu lemne și miros de jar a Kirei Xantos. „Bucătăria Hoinară se gătește de plecare” este partea finală a trilogiei de albume foto dedicată călătorilor care au curiozitatea de a descoperi prin bucate aburinde, povești la gura sobei și personaje suspendate în timp, o altă dimensiune a României.
În acea zi în care am ajuns în satul Cerna ca să o întâlnim pe Kira Xantos, nu prea știam ce avea de gând să ne pună pe masă, căci ne povestise așa de mut despre bucătăria meglenilor, de ne săltau papile gustative prin toată gura. La această întrebare urma să ne răspundă chiar ea în foarte scurt timp, însă nu înainte de a ne povesti despre cum părinții ei au simțit pe „propria piele” ce înseamnă mutarea cu forta a zeci de mii de oameni pe timpul teritoriul Cadrilatelui. Și despre cum era să te poți hrăni numai din ce-ți oferă propria grădină. Dacă o aveai.
Kira ne-a pregătit pentru început o măngică, iar noi ne-am grăbit să surprindem momentul în fotografii și pe film. Mâncare de vară, tradițională la megleni, preparată din ardeii care cresc în grădină, mangica ne-a ademenit în jurul vetrei. Nu au lipsit oul, laptele și căteva mirodenii ca să fie totul mai gustos. Pentru că se prepară repede, la foc iute, și Kira se foia vioio prin bucătărie, și noi a trebuit să ne mișcăm cu fotografiatul/filmatul așișderea pentru a imortaliza momentul. Ne venea s-o ascultam câtă-i ziua de lungă, pentru că avea așa de multe de spus despre comunitatea lor, în timp ce ne ademenea cu bucate pe care le știe din copilărie.
Pe la mijlocul zilei, a pregătit în cuptor o pâine cu crusta arămie, bună de mâncat și caldă. Apoi s-a apucat să gătească și o alvă, un desert pe care Kira îl face de când se știe, la fel și celelalte femei ale locului. Din mălai prăjit în ulei încins, cu aromă de rom, surprinzător de bun pentru cât de spartane sunt ingredientele. Ni s-au topit în gură în câteva clipe. Mai mult a durat cât ne-am lins pe degete. Printre toate aceste bunătăți ne era greu să ne mai concentram pe aparatura cu care venisem, dar trebui să plecăm cu ceva material de bună calitate, oricât de „butoiașe” ne simțeam. Undeva, acum mult timp, mă declaram un căutător.
Tărâmul pe care l-am tot hoinărit vreme de trei albume are gust de pâine coaptă în cuptor cu lemne și suflet de poveste. O lume plină de comori, dar care-ți amintește în fiecare clipă că adevărata bogație înseamnă spirit. Bucătăriile mele hoinare nu au retețe, ci au povesti fără sfârșit. Ele sunt bine păzite de gardieni devotați autenticului și tradiției, eroii mei cărora le dedicăm un pic de imortalitate.
Bucătăria Hoinară se gătește de plecare / Razvan Voiculescu,- fotograf Adriana Lucaciu, film
Citește și alte Vacanțe mici și miraculoase
