A murit profesoara Mihaela Irimia, Miky de la Facultatea de Engleză din București. Și acest lucru mi se pare o mare nedreptate. Și uite de ce. Era o curioasă, o năbădăioasă, o “nebună” a rigorilor și o prea bună profă. După Revoluție, s-a dezlănțuit într-o bătălie care ne-o arăta mai tănără și mai deșteaptă și mai implicată civic ca jumătate din populația planetei. Mihaela Irimia, Miky. Era o vorbă la Revoluție: De Crăciun, ne-am luat rația de Libertate. Despre ea, cea revoluționară, am putea zice atât: De Crăciun, a murit Miky.
Miky era năbădăioasă de-a dreptul. Tipa arăta bine, avea glumele cu ea, jongla cu Derrida și cu nuștiu ce eveniment din nu știu ce piață. Mintea ei organiza Congrese de aducea lume de unde nici n-ajungi cu gândul și putea să-ți vorbească de noile teorii lingvistice, de mari filosofi ai limbajului.
Nu stătea locului. M-am simțit mereu bătrân în preajma ei. Avea atâtea neastâmpăr că nu puteai să nu-i intri în joc. Dar cu ce lentoare. Te punea să ții pasul în toate: “Eugen, vii cu mașina, să luăm pe cutare de la aeroport. Dup-aia îl duci la Sinaia!” Și-n același timp te lua cu Derrida de-ți cădea rangul. Sau te zăpăcea cu nu știu ce protest, pe străzi nebătute de tine. Și nu scrii, nu ești acolo? Repet, eram bătrân.
Nu eram printre cei din preajma ei, nu știam nici măcar engleza atât de bine s-o întreb chestii, sau nu-i citisem eu pe filosofii ei, dar era într-o mereu nepotolită sete de toate, încât nu puteai să n-o cunoști, să nu-i intri în malaxor. Așa era de frenetică, de fanatică. Unii s-ar întrebau când mai trăia cu adevărat.
Ori, cred că asta uităm. După Revoluție, Miky și-a zis: asta e viața! Îmbinarea dintre datoria ei de cetățean, că de asta făcuse Revoluție, cu cea de profă, și a înființat Masterat și a adus oameni mișto și a înălțat smeul erudiției peste nivelul multora de prin Universitățile țării. Băi, câți dintre noi și-au găsit și au glăsuit într-un sens așa profund în meseria lor? Câți dintre noi a crezut vreodată c-o să moară Miky? Eu unul nu.
Iată Comunicatul Facultății de Limbi și Literaturi Străine
Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității din București anunță, cu profundă tristețe, trecerea în neființă a doamnei prof. univ. dr. Mihaela Irimia, la data de 24 decembrie 2022. Născută la la 15 ianuarie 1951 în Bucuresti, prof. univ. dr. Mihaela Irimia a urmat Facultatea de Limbi si Literaturi Străine a Universitatii din Bucuresti (1969–1973) și este, începând cu anul 1983, doctor în filologie. Spirit rector al studiilor literare și culturale de anglistică, prof. univ. dr. Mihaela Irimia a fost părintele Masteratului de Studii Culturale Britanice și director al Centrului de Excelență pentru Studiului Identității Culturale. Persoanele care doresc să îi aducă un ultim omagiu doamnei prof. univ. dr. Mihaela Irimia o pot face la Capela Bisericii Sf. Gheorghe din București (Calea Plevnei, nr. 122). Slujba va fi oficiată luni, 26 decembrie 2022, începând cu ora 11:00, iar înhumarea va avea loc la Cimitirul Colentina (Str. Reînvierii, nr. 4) după ora 12:00.
8
3
