Rapid-ul s-a urcat și-n anul ăsta 2022 în roller coaster-ul destinului său. Și a fost agonie și extaz. Cum e Rapidul. Omenesc. A ratat și unșpe metri, a câștigat de ziceai că e Lionel Messi. Lumea și-a făcut mereu iluzii de Campioană a României. Dar adorabil a fost cum ținta a fost jocul de echipă, plăcerea nebună de a trăi împreună fiecare meci. Plăcerea de a fi împreună, de la Moldovan la Săpunaru, de la Sefer la Papeau, de la Ioniță la Dugandzic. Avem obsesia lotului? Eu zic că-l avem exact cât trebuie și exact cum trebuie, vivace și vigilent. Adrian Mutu? Da, e un cap, deși n-am crezut în el la început. Povestea Rapid-ului, traseul lui în 2022.
Mihai Iosif VS Adrian Mutu
Îmi recunosc nebunia. Țin cu Mihai Iosif și astăzi. Nu-nțeleg de ce a fost dat afară. Mi-e dor de Iosif, de poantele lui de la Conferințe, de surpriza tactică a fiecărui meci. Ce pot spune despre plecarea lui Iosif? Rapidul nu era mort ca să-l reînvie Mutu. Prietenul meu Viorel spune că își atinsese cumva limitele, că Rapid-ul a intrat în altă zodie, zodie a marketingului, unde Adrian Mutu e un nume. Vinde. Ce să spun, oftez și acum. Și mi-e dor de Mihai Iosif. Sufletul Rapidului nu e unul de marketing. Sigur, e nevoie de bani, înțeleg, dar Rapidul este un “cozonac” care are nevoie de creștere naturală, nu de pompă.
Și dovada este obsesia lui Șucu: Rapid campioană
Șucu a venit la Rapid și bine a făcut. Om cu bani, dar mai ales cu speranța noastră a rapidiștilor de a face centrul pentru puștimea microbistă. Șucu, însă, în entuziasmul său a urcat pe cai mari și-a-nceput să grăiască în termeni aspiraționali, de trust de mobilă: “facem vânzări, ajungem Campioana României”. A trecut Rapid-ul în zodia corporativă. Ce pas! Ce mirare, când Rapid-ul are urcușuri și coborâșuri, așa cum îi este destinul.
Rapid-ul ca destin
De ce totuși Adrian Mutu s-a integrat? Și arată cap în toată nebuneala asta? Pentru că a înțeles cum stau lucrurile în teren, pentru că știe să nu-și belească jucătorii la fiecare meci, pentru că nu le cere “marea cu sarea”. E disperare multă să te vezi condus ca la Arad, în ultima etapă, dar găsești soluții tactice și speri până în minutul 90 plus că se va-ntâmpla ceva. Ce? Nimeni nu știe. Anul acesta Rapid-ul a fost echipa lui 90 plus. Păi, nu-i zice destin? Uite, la UTA, repet. Cei mai buni Săpunaru și Moldovan, la UTA. Ce fac ei? Cade mingea între ei și Otele ne bagă mortu’. Să nu dai în dambla? Dar suntem răsplătiți. 90 plus, penalty, goooool!
E vreunul din lot care are el o formulă exactă de joc? Băi, asta e formula, asta o aplic, câștigăm? Nu. Se întâmplă asta și la FCSB și la CFR Cluj, dar Becali e megaloman și nu-și dă seama de situație.
Moldovan - Belu Iordache, Săpunaru, Grigore, Morais - Albu, Ciobanu, Emmers - Pănoiu, Dugandzic, Ioniță II, Drăghia, Crepulja, Gheorghe, Iacob, Ignat, Onea, Sefer, Stan, Ștefan, Kait, Vojtus, Papeau, Mățan ANTRENOR: Adrian Mutu
E mare lucru să păstrezi echilibru la Rapid când cel mai des e disperare. Și Mutu știe asta. Și are cap pentru antrenorat.
90 plusul ne salvează? Nu ne-a salvat
Să nu uităm cum am început anul cu disperare. În prima etapă din Superliga, CFR Cluj s-a impus cu 1-0 în fața celor de la Rapid, meci în care Alexandru Albu a ratat un penalty în 90 plus:
Dar ce să spunem? Rapid bate FCSB cu 2 la zero. Ce vis! Ce minune! Dugandzic '19, Săpunaru '41
Și ne revedem în retur unde ne-o luăm rău de la FCSB! Păi, ce regulă e asta? Zici, Dumnezeu l-a trădat pe Becali? Fugi de aici! Dacă ar fi fost Dumnezeu, l-ar fi pedepsit pe Becali pentru orbirea lui, pentru cum face din jucători niște izmene ieftine.
Cea mai bună apărare din Liga Unu și-a luat 3 goluri. Și îl renaște pe un antrenor până acum îngropat de Becali: Toni Petrea. Ce să spun? Nu merg formulele la Rapid. Nici că ne ajută 90 plus. Nici că dăm sigur gol din penalty, nici că “vom câștiga campionatul”. Ne place să jucăm. E o poftă de a fi împreună în joc la Rapid pe care n-o are nimeni în SuperLigă.
Dar nu trăim în haos. Nu ne place haosul
La Rapid merge doar armonia de pasă a jucătorilor, Moldovan în poartă și Săpunaru în Apărare. Dar și aici ni se reproșează: bă, voi n-aveți pe alții, dacă pățește unul ceva, ce faceți? Uite Papeau. Întrebări. Dar avem de unde. Fiecare om din echipă poate da gooool! Poate fi miracol. Și asta e bine, zic. Uite-l pe Morais, uite-l pe Grigore în careul advers. Și acum atacul de inimă. Rușinea. Ioniță ia roșu. Da, pierdem la Craiova lui Mititelu și Săpunaru dă cu pumnul. Aveam 4 victorii în serie. Mamă, cât de rău a fost. Apocalipsă pe noi:
Suntem buni de înebunim lumea și răi de ne vine rău
Ce-o fi în 2023? Nimeni nu știe. Și, pe de o parte, asta e bine. Ne putem reinventa oricât, oricum, crezând că și înfrângerea e bună până o dăm dracului și ne trezim. Păi, să nu trăiești cu acest Rapid? Cum să nu trăiești. Și cu Mutu și angelescu care vorbesc cât să nu strice farmecul, și cu Șucu ciripind, dar mai ales cu Moldova, Săpunaru și gașca care ne bagă și ne scoate din Infernul vieții. Rapidul ăsta e viață, n-are nevoie de proceduri, de “aspiraționale” forțate. Are nevoie de tabieturi împreună, de a se simți bine împreună jucătorii, pe teren și-n vestiar. Într-o Ligă Unu în care multe din formulele fixe, gen Becali, Dan Petrescu sunt în derivă.
Vine pasiunea și se numește alb-vișniu: Hai Rapid!
