Să-ncurajăm românul. Să-ncurajăm economia ro, nu? Pe strada Paleologu 26 din București este tot el, Adi, Adrian Darabană. El era creierul și sufletul Clubului Țăranului Român ani de zile. Clubul i-a fost furat, cum se întâmplă în viața asta. Pe pandemia asta, Adi a ridicat Alambik și Sticla de Piatră. Nu credeam că se poate așa ceva. S-a reinventat cu ajutorul prietenilor lui. A ridicat totul cu mâinile lui, sorbind cu voluptate din țigară și punând osul la treabă. Adrian Darabană va da drumul la Alambik și a dat drumul la Sticla de Piatră. Citește aici o poveste rară într-o lume pusă pe căpătuială. Cititorii sunt rugați să bea să rupă la Piatră, dar să nu-i spună lui Adi de acest articol.
Cum învățăm în cărți, Adi nu s-a gândit niciodată la bani ca la îmbogățire. Tot ce câștiga investea în Club. Ani de zile a făcut așa. Pentru că el crede în nemurirea asta mică: dacă faci bine lucrurile, ți se întoarce binele. Cu filosofia asta a dus o veșnicie Clubul Țăranului Român de la Muzeul Țăranului Român.
Când l-a pierdut, urla de durere cum urli după un copil pierdut.
L-am văzut în momentele alea și nu dădea niciun semn de durere. Urla în el. Bărbat, în adevăratul sens al cuvântului, nobil, nelăsând durerea să se vadă, Adi a umblat pe drumuri, luni de zile, și și-a căutat alt sălaș. A căuta pentru Adi, am înțeles asta greu, înseamnă a simți semn de mântuire. Mântuire? Adi este unul dintre puținii preoți ai crâșmăriei. De aceea, aleg cuvântul "mântuire": a te rupe de relele trecutului și a te simți în largul tău să dai binețe celorlalți.
Nu "locație" îi trebuie lui Adi, nu. Îi trebuie un semn de mântuire. Un loc al binelui pe care să-l simtă el cu toți porii. Binele nu-i ușor de dus. Nu, nu vreau să spun că Adi nu știe afaceri, nu-și face planuri, nu, nu. El știe fiecare apă minerală cât costă și cât adaos poate duce. Știe omul în căderea și măreția lui, știe piața în nimicnicia ei, știe vinul și-l gustă chiar el. Mâncărurile nu trec altfel în meniu fără a le testa el și a știi că vor avea viitor. Dar știți, Adi nu e unul care să se uite la investiție doar. Nu.
El vede semne. E ca un cititor în viitor.
Simte ce merge, ce nu merge pe termen lung. Clientul e tratat ca prieten. Nu amăgește și nu păcălește. Simte momentul când să se arunce la investiții. Are el simțul ăla, pe care puțini îl au.
Am avut multe discuții despre toate astea și mi-am dat seama că gestul cel mai simplu al lui Adi este gestul bine rumegat.
Ce credeam eu simplu ascunde gânduri cu mult mai profunde, zbateri între preț și filosofii de viață, de ospitalitate. Omul nu vine la crâșmele lui Adi să mânânce-să bea. Este binețe, amintiți-vă de Club, veniți acum la Alambik și La Sticla de Piatră.
Este binețe. Este firesc. Sunt atâtea crâșme în orașul ăsta. Puține au binețea asta a ctitoriilor lui Adi. Îl costă acest fel de a fi? Sigur. Ticăloșia care i s-a întâmplat la Clubul Muzeului Țăranului Român e dovada cea mai recentă. Dar Adi dă binețe, pe lângă mâncare și băutură. Este lozul lui câștigător. Uită de rău și salută binele unde-l găsește și-l dăruiește. Ce rost are treaba asta? De ce face Adi așa ceva?
Cine ar fi trecut de vreun an prin Paleologu 26 ar fi văzut de ce. Prietenii, Dumnezeule. A da binețe înseamnă a face din te miri cine, prieteni! Prieteni, da, puțini, dar prieteni! Au venit și au muncit cu mintea, cu mâinile lor ca Paleologu 26 dintr-o casă ruinată de vremuri să fie luminoasă, primitoare, plină de semnele lui Adi.
Mulțumim pentru plăcințele și cumpătare părinților lui Adi!
E povestea calului răpciugos care îngrijit dă pinteni ca nimeni altul. Priviți această reclamă pusă de Adi pe Facebookul lui:
"La noi e lună plină în fiecare seară. Și se bea la prețuri de magazin. STICLA DE PIATRA - bordel de vinuri si spirit. Paleologu 26 cu Mantuleasa."
Ce citiți? Alt semn de binețe. Care? Care? Păi, simplu. Doar Adi poate face dintr-un anunț comercial un semn de binețe: “se bea la prețuri de magazin”. Da. Binețe! De ce binețe? Adi n-are grabă. Nu e lacom. Asta e binețea. Binețea nu te grăbește. Adi a ridicat iar ctitorie cum rar găsești. Adi ne face semne iar! Sunt multe semne de savurat în Mântuleasa 26. La Alambik și Sticla de Piatră. Binețe nu-i doar salut. E fericire. De asta pământească.
A da binețe e a da un vin bine ales (aici îl are călăuză pe Lucică). Binețe este o bucată de pâine coaptă cu măsură. Binețe este o brânză bine aleasă, o vorbă bună. Astea-s însoțirile, binețile lui Adrian, Adi Darabană. Sticla de Piatră deschis. Alambik curând.
