Incendiul de la Matei Balș m-a "ars" cumplit. Mi-a dat sentimentul nesiguranței. În ce Românie fără cap trăiesc? Dacă mă îmbolvănesc de COVID și merg în spital, mor. Iau o boală sau iau foc. Am simțit nevoia să sparg ceva, să mă descarc de rău, de furie. Mi-am băgat capul în CULTURĂ. Și am revăzut Joker. Joker! E nebun. Și e anarhic. Și oropsit social. Și are imaginație debordantă. De asta mi-a plăcut. Era pe starea mea. M-a temperat din furie. Pentru că am intrat cu totul în poveste: ce-i cu "Joker"?
Dacă accepți că Joker e și nebun, și anarhic, și marginal, și fantast, filmul te zăpăcește. Ori de asta-i bun filmul. Ca să te zăpăcească.
Filmul, de fapt, era ce vroiam. Să mă scoată din furie, dar și din confort, din prejudecată. M-a lovit în damblaua mea de ieri, în tâmpeala mea de spectator.
Jockerul din film este în toate felurile. Filmul îți arată că toate variantele sunt adevărate. Filmul păstrează toate sensurile valabile. Ori asta este provocarea cea mare a filmului. Să accepți toate sensurile. Variantele. Ori, repet, asta m-a temperat din furia, râia pe care am luat-o din Incendiu. Aha, sunt și altceva decât un "pui prăjit" în România asta.
Uite filmul!
M-a șocat întâi violența. Violența chipului. Violența vocilor. Violența jafurilor. Violența împușcăturilor din nimic. M-au șocat. Nu-i așa? Și eu vroiam să dau un cap în gură cuiva.
Un film bun este un film care-ți pune probleme ție ca om. Te temperează, te deturnează. Prins de film, am uitat că vroiam să dau un cap în gură cuiva. Am început să caut cumva să-nțeleg ce văd acolo în film.
Deci, Jokerul nostru este un clovn bun la petreceri, bun de promovat produse. Dar de fiecare dată are ghinion sau e executat de borfași, de hateri. Chipul său de clovn “cere palme”. Clovnul are fragilitatea lui. Clovnul era agresat pe nedrept.
normal, încet, încet el devine agresorul. Exact din clipa în care i se dă pistolul.
Din acel moment, mi s-a dinamitat orice punct de sprijin. Deci, ce-i cu Jokerul? Ce-i cu el? Ce-a pățit? Cum credeam că mi se leagă o poveste, cum regizorul mi-o atacă. Logica mi-este atacată, subminată, planurile (trecut-prezent, imaginar-real) se tulbură.
Jokerul este patru în unu: nebun, anarhic, marginal și fantast. Regizorul se joacă cu creierul meu. Și bine face. Filmul poate fi văzut ideologic. Deci, revoltatul-anarhistul care reușește să arate urâtul lumii. Filmul poate fi văzut social. Sărac contra bogat. Filmul poate fi văzut ca triumf al mediei sfârtecânde, care face din tânțar ditamai eroul.
Filmul trebuie rumegat. Trebuie înțeles. Rezolvat ca un cub rubik. Te lasă buimac. Și creierul trebuie să rezolve enigmele. Să potrivească infinitele posibilități de combinare a imaginilor.
Nu mi s-a luat de Incendiu. Întâi a fost ca Joker, îmi venea să lupt contra nedreptății. Apoi, filmul m-a prins în povestea lui. Și, în final, am uitat de asemănările cu realitatea incendiului de la Balș. M-am scufundat în ficțiunea filmului, m-am concentrat să deslușesc cum filmul m-a prins și m-a nedumerit și m-a bucurat.
Mi-a picat exact când trebuie “Joker”, acum pe HBOGO.
O altă perspectivă asupra filmului
Joker Joaquin Phoenix as Arthur Fleck / Joker Robert De Niro as Murray Franklin Regizor: Todd Phillips
15
5
