Regula este simplă: îți pui masca. Prețul măștii este maxim un leu. Ba, sigur a căzut sub un leu. Nemții nu discută această regulă și țin în balans virusul, economia. Românii demolează legile, invocă castrarea, teroarea, se bat în șaormerii, magazine, la primării, în parlament. Trăncănesc. Doar că fiecare cuvânt în situații de criză perpetuează modele, influențează comportamente. Cuvintele în criză, repetate, precum COVIZII, au o putere mortală. Românii trăncănesc. Nu respectă regulile. Este dovada aclimatizării COVID-ului în România. Ba, chiar este dovada că acesta dezvoltă rădăcini. Ce pot fi letale.
Fiecare cuvânt în situații de criză perpetuează modele, influențează comportamente. Cuvintele în criză, repetate, precum COVIZII, au o putere mortală. Aduc boală-moarte celui drag. La îngroparea celui drag, alături de regulile salvatoare.
Nu e bă, nu se vede, nu e. Dacă n-a murit mama, nu e. Ba e, dar n-are putere. Bă, îți zic eu, că știu eu, se moare de cancer mai bine decât de virus. Vezi, cifrele. Deci, așa teroare n-am văzut, ce să port mască, ce-s câinele lor în lanț? Noi nu ne comparăm cu chinejii, ăia au interes. Dar nici cu coreenii, păi, ălora li s-a pus cip. Vrei cipat ca un drogat? Clar legea e făcută cu fundul, aduc eu ONG antivaccin s-o modifice, asta e societate civică, nu? Să nu zică nimeni nimic. Și așa mai departe.
Între afirmarea COVID și negarea COVID sunt aparent milioane de păreri. Din păcate, dacă le clasifici sunt câteva nuanțe, în rest, o turmă de trăncănitori mestecă aceiași iarbă. E o beție. Beția cuvintelor. Beția îngroapă vocile care au dreptate, cercetătorul care are nevoie de timp pentru a găsi un simplu remediu.
Lasă, bă, că știu eu. dacă nu s-a descoperit, nu se mai. N-ai văzut că nu-s în stare? N-ai văzut cum au schimbat medicamentația? N-ai văzut? Păi, ce știință. Dumnezeu a murit! Știința e varză, a murit și ea! Dă-i bă cu ierburi și trece!
Și uite așa masca e sub bărbie, pe cap, sub nas. Murdară, pe mână. sau DELOC.
Mai este ceva! Suntem în manej de circ. Coronavirul este necruțător. Ne-a închis posibilitățile de mișcare, ne-a îndepărtat de rude, de prieteni, ne-a luat spațiul aerian, frecatul mentei la mall. Coronavirusul ne-a închis în manej.
Nu știu dacă aveți imaginea circului. Manejul este o scenă de teatru, rotundă de obicei, ca să vadă tot poporul, oriunde ar avea bilet. Manejul este zona destinată clovnilor să se scălămbăie, elefanților să se miște în cerc, tigrilor să fie biciuiți pentru urcatul-coborâtul de pe scăunel, fachirilor să stea pe cuie sau pe foc.
Coronavirusul ne-a închis în manej. Atenție, nu în tribunele de spectatori, nu! Nu, românii stau ca elefanții, fachirii, tigrii, clovnii.
Astăzi, nimeni nu-i spectator.
Unu nu a rămas gură cască. Toți în manej. Ori, în manej trebuie să faci circ ca să supraviețuiești. Cum o faci? aerul e puțin, spațiul îngust. Trăncănești și dai din gură. Trăncăneală pură este teoria terorii exercitată asimptomaticilor. Rezultatul trăncănelii este eliberarea pe proprie iresponsabilitate a bolnavilor și asimptomaticilor.
Lumea trăncănelii românești nu-i una cu spirit.
Nu, domle, n-are spirit, oricât ne-am făli. Creierul este neted ca luciul bălții. Spiritul înseamnă o necesară igienă morală, un pic de flegmă în proprii ochi de cât de prost ești. Nu, trăncăneala este fără spirit, fără morală, alunecă pe gheața creierului, pe umezeala limbii. În fapt, în manejul acesta toți, absolut toți, acționăm cum vrea COVID-ul. Marele păpușar nu e Soros, nu e Gates. Este COVID-ul. Cu toții acționăm în logica lui. Cei care resping COVID-ul ca o ficțiune acționează în logica COVID-ului. Trag săgeți și aruncă bombe, își apără cetatea. Joacă-n logica COVID-ului. COVID_ul ne a băgat frica-n sân. Tuturor. Ne-a arătat cât de invizibil poate fi motivul pentru a ne opri din beția fericirii și vedea ce e bine, ce e rău, ce avem, ce ne lipsește cu adevărat.
Nemții, repet, nu discută regulile. Merg înainte cu economia. La România virusul s-a adaptat și dă complicații letale. Fabuloasă e trăncăneala!
Vorbitul în manej este viața noastră. Unde să te duci, când pericolul te-nconjoară? Vorbitul în gol imediat aprinde pasiuni. E obligatoriu să-l dai dracului pe ăla care vrea și el să dea cu fleaca. Se inventează citate, statistici, modele. În circ se trăiește nu din realitate, nu, din închipuiri. Ce fake-news? Totul este fake. Cei care vor să pună reguli sunt înecați în vorbe. Mistificarea este regulă. Cu toții trăim ca să vorbim. Vorbim? deci trăim. Vorbitul este drog, narcotizează. Să vorbim este tot ce ne-a rămas. Este tot ce putem face. Ne exilăm în limbuție. Și vorbim, pălăvrăgim, trăncănim, flecărim. Delirăm. Batem câmpii. Spumegăm, țipăm, scrâșnim, ne văicărim, bârfim, amenințăm, apostrofăm, ridiculizăm, protestăm, colportăm, comentăm, tachinăm. Vorbim dezlănțuit, incoerent, dezarticulat, nebunește, aberant, fără să spunem nimic, dar mereu cu o energie inepuizabilă.
Ești bolnav de covid? Păi, nu. Ești bolnav de tine, de trăncăneală.
Ți s-a urcat limba la cap. Ești o zarvă. Consumi vitalitatea aiurea. Ești o gălăgie. Zilnic, oră de oră. Toată această vitalitate sterilă acoperă minciuna în care trăiești.
Pune-ți dracului, bă, masca și fă-ți viața mai bună!
Uite, chestii de făcut:
În jurul tău e vid legislativ. Bolnavii ies din spitale ca tâlharii la drumul mare.
Copiii tăi or să fie generația afectată. Lipsiți și de puțina educație pe care o luau de la școală. Nu toți au computere, nu avem programe, metode, profesori pregătiți pentru "online". Să nu te miri că-ți dărâmă statuile.
La primărie, la ANAF nu este digitalizare, nici la sectorul 3 care se laudă, nici la ANAF-ul care-ți ia banii. Stai cu hârtia-n mână ca boul, la coadă.
În București se oprește apa caldă. La țară e apă din puț, infectată, ori dau inundațiile. Țara ca-n evul mediu.
N-ai șosele să-ți meargă afacerea.
Tranca-tranca.
Pune masca! Prin gura deschisă, prin nările larg deschise covidul intră și te-mbolnăvește. Ehe, nici acum nu te potolești. Lasă bă că nu e covid, știu eu mai bine ce este, nu mă las pe mâna lui Bill Gates să mă injecteze. Și te duci la mă-ta-n vizită să-ți dea ea frecții. Și mă-ta ia și ea covidul. Las-o bă că trece. Adevărul este că trece. Viața, timpul trec. Și moartea cu circul ei trece prin cartier.
13
4
