Andrei Pleșu scrie în editorialul apărut acum câteva minute pe dilemaveche.ro: “În România însă ne-am obișnuit, de mult, să practicăm înțelepciunea lui „se poate și fără…”. N-o să facem acuma o tragedie că dispare o revistă. Avem alte griji, alte necazuri, alte priorități. Vorba lui Pristanda: „Altele am eu în sufletul meu…”. E nerealist să speri că se va găsi cineva dispus – în stare de urgență – să adauge crizei o perspectivă de calm restaurator, să orienteze gustul public și spre gratuitate, permanență, cultură și interioritate.”
Și continuă Andrei Pleșu: “Există întotdeauna, în labirintul lăuntric al fiecăruia, dincolo de acute (și stridente) nevoi imediate, și nevoia de orizont neconjunctural, de „exod”, de apel atemporal. Dilema s-a străduit, în ultimele trei decenii, alături de alte cîteva publicații, să ofere cititorilor săi un ecou al acestui apel. Nu vreau neapărat să idolatrizez o publicație alături de care am fost încîntat să fiu, atîta vreme, socialmente prezent și, poate, util. Dar nu pot să nu devin melancolic la gîndul că ea va dispărea. Și că, într-un moment de comă, nu se găsește, prin preajmă, nici un salon de reanimare…” CLICK pentru povestea cea mai tristă citită în dilema vreodată.
Știu. Întrebarea singură este: Ce soluții sunt pentru "Dilema", "Dilema" vieții noastre? Salvarea este în binele pe care vrem să-l facem. "Dilema" trebuie să meargă mai departe.
Acum puțină istorie recentă.
Cică nu este rentabil planul managerial "Dilema"?
Să amintim numerele tematice sponsorizate de clienți de publicitate care au înțeles spiritul Dilemei. Unde s-or fi dus banii? "Dilema" a avut constant oameni plătiți cu salarii de subzistență și colaboratorii hrăniți cu glorie.
Cică nu se difuzează!
Dar difuzare personalizată, campanii de publicitate dedicate, inteligente. Unde-s? “Dilema” se vindea și publicul era cu mult mai mult și mai breaz decât scurta respirație managerială.
În 2020 s-a văzut, în vreme pandemică, cât de mult vrea omul Dilemă. Da, carte, film, muzică, analiză calmă, comentariu echilibrat, discernământ. A schimbat acum "Dilema" roata, a fost oportunistă? Nu. Asta a fost “Dilema” mereu.
Dilema nu era Can Can? Păi, Dilema, bă, n-are publicul de click, nu dă senzații ușoare, emoții din limuzine. Nu e drog ușor.
"Dilema" este neuitare.
Are un public cu mult mai prețios, un public care se alină, se alintă cu "Dilema", care vrea "Dilema" în viața lui. Un public care cumpără pentru că iei "un număr", este pe viață. Citește o dată, recitește de câte ori are chef, e la bine, e la greu.
Pandemia a durat 2 luni. 2 amărâte de luni. De două luni discuții. Frica COVID mic copil. Celei mai bune echipe de profil din România i s-a arătat ușa, șomajul tehnic!
Trebuie numiți oamenii care au dat vieții noastre o întrebare, o îndoială majoră: Dilema.
Andrei PLEŞU, Andrei MANOLESCU Dana CĂLINESCU Radu COSAŞU Marius CHIVU Stela GIURGEANU Matei MARTIN Matei PLEŞU Adina POPESCU Iaromira POPOVICI Ana Maria SANDU Mircea VASILESCU Sever VOINESCU Adrian DAMIAN Dan STANCIU Anda DOCEA. O dată cu ei trebuie amintiți cei de la care am învățat eu meserie: Magdalena Boiangiu, Tita Chiper, Zigu Ornea, Elena Ștefoi,
5
33
