Salvatore Ganacci la Neversea a mixat una dintre manelele lui Adrian Minune, „Aşa sunt zilele mele”. Vineri seară, Tommy Cash a făcut același lucru, la festivalul Electric Castle, festivalul ce are loc în acest weekend la Castelul Banffy - Bonțida - Cluj. Să vorbim despre manele, deci, care-s recunoscute ca o marcă a României. Dar să vorbim și despre cazul trist al cenzurii de la Electric Castle. Și cum am fire de artist, voi vorbi de bine despre manele și de rău despre cenzură.
Despre manele. Băieții - străini care mixează prin Ro văd două lucruri. Manelele?
1. Produse de români.
2. Românii prizează acest tip de muzică.
Dacă ne uităm pe Youtube, numărul de vizualizări zdrobește orice concurență. Clar, străinii n-au timp, n-au chef să sape să vadă ce-i cu maneaua. Și, dacă ar săpa, văzând ura/dragostea pentru manea, atunci, chiar această controversă ar fi wow-explozie pentru creația oricărui străin în Ro. De ce? Controversa "atrage publicul" - aduce notorietate artistului.
Asta e gândirea pe care n-o au doar străinii care "pun" manele. Românul gândește la fel în 2019.
Românul se uită la popularitate și zice: aici e de mine.
CONCLUZIe - Străinul și românul au aceeași reacție: unde-i popular e de mine, unde nu, e sărăcie.
Ganacci și Cash au pus manele la Neversea și la Electric Castle. Bine au făcut. Au toată libertatea de a alege între George Enescu și Adrian Minune. Au toată libertatea de a se gândi cum să-și atragă publicul de festival.
Cine spune astăzi, în 2019, că Minune e mai popular ca Enescu? Păi, Youtube-ul. URAAAA! Așa este. Sute de mii-milioane de vizualizări la Adrian, la Salam, la Vijelie. La George Enescu e sărăcie.
Să rămânem la manele. Uite, aici ce cred eu că e maneaua:
Manele, manele Frumoasele mele manele, Cât îndrăgesc aceste flori Cu chipul în multe culori! Manele, manele Sfioasele mele manele, Lumii îi vorbiţi în locul meu Şi-i spuneţi ce-aş vrea să-i spun eu.
Manele, manele Frumoase ca visele mele, Suntem uniţi şi fericiţi, manele, manele înfloriţi!
Vă sună cumva? Sunt un mix de vorbe - versuri adaptate dintr-un cântec al lui Luigi Ionescu, vechi de 50 de ani. Ce-a făcut Cash cu muzica, am făcut și eu cu vorbele.
Ce vreau să înțelegeți? Da, am distrus un cântec-mit național pentru a înțelege că Manelele spun oful omului la fel de bine ca și muzica pop, jazzul, muzica lui Enescu, muzica lui Ed Sheeran, Maroon5.
Ești în 2019, băi, române. Atâta deschidere a minților, muzicilor, atâtea mixuri, atâtea mixaje, atâtea montaje, atâtea lucruri hibride lumea asta n-a mai cunoscut. În loc să te bucuri de acest amestec, această egalitate, tu stai ca babele și-njuri la manele. Maneaua ca orice muzică e un of împărtășit lumii, bă! La fel face și jazzul și muzica lui Enescu și muzica Deliei și muzica lui The Cure și cea a lui Smiley și cea a Parazițiilor, muzica lui Ed Sheeran, Maroon5.
Ganacci la Neversea:
Ia auzi la Electric Castle, pe Cash cu maneaua:
În lumina celor spuse mai devreme. Cash de la Electric Castle are toată libertatea de a pune manele. E o modă în România? E populară maneaua? Răspunsurile sunt DA!
Să mai spun că nu-i rușine, din contră, chestie de măiestrie să mixezi mai multe stiluri muzicale?
O lipsă de măiestrie. O gafă de PR, comunicare, protocol. O tâmpenie este reacția organizatorilor Electric Castle. Se numește cenzură.
Tommy Cash este cenzurat! Nu Cash ne aruncă în evul mediu, în comunism, ci Organizatorii Electric Castle. Organizatorii îi știau creația, inovațiile, nebuniile. De ce l-au invitat? E un imprevizibil.
Mai mult. Este în regulamentul Electric Castle scris să nu se pună manele? Răspuns NU!
Deci? Cenzură! Uite aici comunicatul și cenzura.
Cenzura e mai a dracului decât maneaua.
Maneaua lui Adi Minune dă idee despre ce e omul: bătrănețe, necazuri, avem inclusiv tema filosofilor antici “vremea vine, vremea trece”. Ia de aici:
“Asa sunt zilele mele Una buna, zece rele Nu da Doamne cineva Sa ma scape de lumea rea Asa sunt zilele mele Una buna, zece rele Nu da Doamne cineva Sa ma scape de lumea rea.”
Cenzura? Nu vorbește decât despre primitivism. Nu-mi place, interzic!
Electric Castle, promovat ca fiind unul dintre cele mai cel, care aduce artiști unul și unul și un public ca nimeni altul, amintește de fapt în România lui 2019 de o lume neagră, o pacoste dictatorială. Ce, fratele meu, Electric Castle o fi Putin, Trump și Coreea de Nord la un loc? O fi.
Păi, n-are și Maneaua dreptatea ei? Dusmanii-mi poarta pica, da' n-au valoarea mea.
10
36
