A fost prins! Lepa, cel care a ucis un polițist zilele trecute, a fost prins, în sfârșit, prins. Și tot românul, gata, poate dormi fericit. Păi, Doamne ferește, Lepa cel periculos se ascundea de zile bune și, dacă omora iar?Eh, de data asta ar fi omorât diferit, cu mult mai sângeros. Pentru că de acum omora cu stil. În stilul diavolesc în care noi l-am personificat, înfricoșați. Lepa este un nimic, o târâtură, un om care nu trebuie să mai facă umbră pământului, nu? Pentru că Lepa a devenit infractorul nostru, criminalul nostru, “punctul negru” de la care am avut ce delira ore-n șir. Dar Lepa, de fapt, este lașitatea noastră de a ne vedea vinovați. Pe polițistul Cristian Amariei l-am ucis la Izvin, un pic, cu toții. Cu indiferență. Lepa n-a făcut decât să apese pe trăgaci.
Totul a pornit în zilele în care Papa umbla prin România. Ce frumoasă țară aveți, aici, între Sibiu și Blaj. Și-n timpul acesta, la Recaș, Lepa ucidea un polițist și frumosul, și binele pe care Papa ni le oferea erau "puf!", mânjite cu sânge de Lepa, “lepădătura”.
Priviți pozele oficiale.
Priviți spre ochii celor care l-au prins, priviți și spre Lepa cel cu ochii închiși-deschiși. Lepa pare mort, este o marionetă cu care se face orice. Este marioneta urii noastre, injecțiilor cu frică și senzațional pe care ni le-am administrat de duminică încoace. Mă tem că poliția s-a enervat așa tare că ne-a stricat delirul. Noi mai vroiam delirul urii și răului.
Și aici o explicație a sentințelor
La 19 ani, Lepa avea deja 23 de furturi la activ. Lepa în viață, apoi, ce-a mai făcut? Un omor din culpă, trei eliberări condiționate, o evadare, la ultima tâlhărie a tăiat cu briceagul un tânăr.
Adică, ce mai poți spune despre Lepa? Nu? Lepa - O lepădătură, o scârnăvie a României, un vierme al pușcăriei.
Hai să n-o luăm razna. Poate explicăm un pic. Poate explicația asta deschide mințile. Dacă reducem totul la faptă și frică, niciun copil nu înțelege care-i rostul omului, poliției, justiției pe lumea asta. Hai să facem România pe măsura ochiului Papei Francisc, nu?
Cazierul lui Lepa este oglinda faptelor lui Lepa, da! Dar și a unei justiții-pușcării care nu pedepsește spre a-l face mai bun pe celălalt, dar, da, și a unei societăți ieșite din țâțâni.
Cum se zice, acum a făcut răul ăl mare: a ucis un polițist. Și, așa măcar a făcut o fapta atât de mare încât cei care i-au dat sentințe și eliberări pe bandă rulantă acum vor fi mai aspri. Dece? Îi doare. A fost ucis un om de-al lor. Lepa le-a băgat mortu'-n casă.
Dar vedeți încă o dată cazierul. Este șvaițer. Și încă o dată ochii lui Lepa. Știe el ce știe.
Lepa n-a avut în viața lui un moment de stat la răcoare pe bune, adică de luare aminte a faptelor. Corpul era în pușcărie, mintea îi era la alte prostii, noi rele. Lepa s-a salvat nu prin bine. Libertatea lui a fost făptuirea de rău. Te cutremuri. Da, fac rău, sunt liber, zice Lepa, în mintea lui. Fac rău, las că vrăjesc eu judecătorii și mă lasă afară să fac din nou rău. Lepa e șmecher tare fiindcă cu logica asta a răului i-a mers în viață. Dacă i-a mers, de ce să nu meargă mai departe? Dar această logică se aplică integral în diareea ei doar într-un stat în care justiția este slabă, în care pușcăria nu este corecție, ci groapa de scursuri a societății.
Dovadă?
De ce se tem politicienii să intre în pușcărie? Tăriceanu, Vosganian? De ce o noapte doar la pușcărie pentru Patriciu, Adrian Năstase, Elena Udrea au fost coșmar. Momente de reală și îngrozită frică. Sunt în groapa cu lei unde habar n-au să se descurce. Trăind în vrăjeala politică, nefăptuind vreodată ceva cu mâna lor, se tem de ei înșiși, de neputința lor, de duhurile (pușcăria pute, ceva teribil - rahat, transpirație, mâncare de cazan, lipsa de aer, de soare) și de duhurile locului (hoți, șmecheri, mardeiași, criminali care nu știu prea multe, au mușchii tari și creierul odihnit).
Cum au scăpat ei? Nu renovând măcar c-o lavabilă camera de penitență, nu reformând sistemul. Nu.
Ci lovindu-l, luându-i busola, destabilizând judecătorii, procurorii. Dăndu-i unuia ca Lepa șansa din nou de a scăpa, de a îngrozi. Te și miri că mai există câte un polițist curajos ca Amariei.
Știți cum a făcut Lepa pușcărie? Păi, simplu. Cum trăim și noi în România. Cu vrăjeală, cu descurcăreală, cu cel mic și prost și-o ia.
Lepa în pușcărie e puternicul, ca mulți dintre noi în România. Știi legea junglei? Te descurci. Nu? Ți-o iei. Lepa știa legea junglei.
Și ajungem la cine, dracului, face legea junglei în țara asta?
Ministrul Carmen Dan n-are nicio vină. Așa e sistemul. A picat măgărița în mandatul ei, ghinion. Polițistul ucis n-are nicio vină. Așa e sistemul. A intrat glonțul în el.
Pe logica asta, nici Lepa n-are nicio vină. Așa e sistemul. S-a descurcat. Și poate, conform legii, să iasă în 20 de ani iar pe străzile Recașului, Remetei. Deci, la 65 de ani, în cazul cel mai rău. Logic, nu?
Și cu toate astea, Carmen Dan are vina că n-a ridicat un deget pentru reformarea sistemului (salarii, muniție, dar și demnitate). Și nu doar ea trebuie să-și dea demisia ci întregul aparat de consilieri, funcționari, colonei, generali care ajunși în poziții uită de munca bietului polițist de teren și cântă în strună miniștrilor politici, vremelnici. Cu toții “l-au ucis” pe Cristi. Și Carmen Dan, dar și Tudorel Toader. Și Dușa, Tobă, Dejeu, Blaga, David și celelalte manivele politice din fruntea Ministerelor de Justiție (unde-i pușcăria în custodie) și de Interne.
Mișto mesajul polițistului Bogdan Bănică: „Te-ai sinucis, Cristi, fără să-ți dai seama, acceptând condițiile mizere de muncă, nepăsarea și ironia meschină din acest sistem...dacă nu ne trezim ne sinucidem toți, fără să realizăm...rând pe rând... Dumnezeu să te odihnească în pace, camarade...”.
Lepa e arestat în această dimineață, la ora 4. Las' că știe el să se descurce. Carmen Dan e cinică: „Dacă aș putea, prin demisia mea să redau viața acelui polițist, aș face-o fără să stau pe gînduri”. Las'că știe ea să se descurce. Cristian Amariei va fi dus la groapă zilele astea. Ei și?
9
30
