Lou Marinoff: Înghite Platon, nu Prozac! VIDEOinterviu #cabinetuldeperspektive​

de Eugen Istodor     HotNews.ro
Luni, 6 mai 2019, 19:26 Actualitate | PERSPEKTIVA


Lou Marinoff
Foto: Editura Trei
Într-o zi la Lou Marinoff a intrat un om de pe stradă. Tu ce ești? Filosof. Bun, ia zi-mi și mie o chestie că nu-nțeleg ce mi se întâmplă în viață. Dintr-o astfel de întâmplare Lou Marinoff și-a început cariera de consiliere filosofică. Cioc-cioc, ia lămurește-mă! Psihanaliștii, coucherii nu-s destul. Un filosof mișto îți deschide capul. Cu el gândești echilibrat: ce dumnezeu vrei să ajungi în viață? Lou Marinoff scrie cărți de success internațional. Toate pe ideea celui care i-a bătut la ușă: are omul neliniști, de ce filosoful n-ar fi în mijlocul acestei "turbări"? CLICK pe Editura TREI, unde-s cărțile traduse.

Marinoff. Uite ce-are în cap:







Farmecul filosofiei: Este un dialog la distanță fără ca întrebările și ideile ei să-și găsească neapărat un răspuns

Lou Marinoff: Filozofia în prezent trebuie citită și interpretată la fel cum a fost citită de-a lungul timpului. Filozofia este practic un dialog de durată. Ea acoperă generații, secole întregi, este un dialog între filozofi și între filosofi și alții cu privire la niște idei care nu sunt neapărat circumscrise unei anumite perioade de timp. Sunt idei care sunt importante pentru fiecare generație. Filosofia așa este gândită: ca dialog la distanță fără ca întrebările și ideile ei să-și găsească neapărat un răspuns.

Nu-i o rușine ca filosofia să se poate folosi inclusiv de tehnologii foarte recente

Reporter: Ce să facă cineva care se apucă de filosofie?
Lou Marinoff: Eu aș începe cu lucrări mai populare, poate cu Platon. N-aș ocoli reprezentările vizuale pentru că noile generații sunt foarte înclinate către genul acesta de reprezentări, inclusiv către cele audio. În Statele Unite lumea nu mai citește și are nevoie mai degrabă să i se citească și de aceea cumpără mai degrabă cărți în format audio. Nu-i o rușine ca filosofia să se poate folosi inclusiv de tehnologii foarte recente, precum realitate virtuală. La fel cum poți să folosești realitatea virtuală ca să înoți alături de balene poți foarte bine să folosești acest instrument pentru a face o incursiune în mintea umană. VR pentru o limbare alături de filosofi.

Filosofie și whisky

Reporter: Știți care e problema. Aceste reprezentări audio/video nu fac decât să perpetueze prejudecăți, niște ștampile nu întotdeauna exacte asupra filosofiei și filosofilor. Ce facem?

Lou Marinoff: Aș folosi aici o analogie cu whiskyul. Whiskyul se bea în foarte multe feluri. Unii îl preferă simplu, alții cu gheață. Unii pun apă sau înghețată.


Traducere: Raluca Topala

Reporter: Alții ghimbir și aloe vera.
Lou Marinoff: Hahaha. Tot whisky este în esență. Eu nu vorbesc despre o diluare a filozofiei de o manieră similară în universități. Acolo se merge la textele primare. Eu vorbesc de filosofia pentru un public cât mai larg. O a două poveste despre filosofie ca implicare în societate este cea legată de filozofia pentru copii sau filozofia practicată cu copiii. Copiii sunt în mod natural curioși. Poți cu ei să ai conversații profunde, poți să exersezi metoda clasică foarte bine a filosofiei, fără să menționezi măcar numele unui filozof. Și copiilor le și place foarte mult. Cred că este o formă de educație, un exercițiu primar care deschide apetitul. Cred că este mai bine așa, decât să nu faci filosofie deloc.

Există dimineți în care te trezești cu o nouă întrebare sau poate o experiență de viață care te face să te gândești și să vrei să cauți răspunsuri mai profunde și explicații cu privire la viață

Reporter: Cum a-nceput Lou filosofia?
Lou Marinoff: La 17 ani am încercat să citesc filosofie. N-am reușit. Nu eram pregătit. Eram interesat mai degrabă de motociclete și lucruri de genul acesta. Ca să studiezi filozofie la modul serios cred că trebuie să existe și un anumit nivel de maturitate. Biologia își spune aici cuvântul. Nu există așa un punct de demarcație, o dimineață în care te trezești și spui: sunt filosof, sunt pregătit. Dar știi ce există? Există dimineți în care te trezești cu o nouă întrebare sau poate o experiență de viață care te face să te gândești și să vrei să cauți răspunsuri mai profunde și explicații cu privire la viață la înțelesul ei și la scopul ei. Reporter: Cum arată Peștera lui Platon astăzi?



TRADUCERE: Raluca Topala

Lou Marinoff: Ați pus o întrebare la care știți deja răspunsul. Noile tehnologii sigur au o utilitate pozitivă. Dar tot ele ne readuc în Peșteră, după ce o perioadă îndelungată am tot încercat să ieșim din ea. Vorbim astăzi despre un adevărat ocean de informații la care avem acces iar tinerii nu sunt pregătiți și nu știu de cele mai multe ori ce este important, ce este util și ce ce este valoros în acest ocean. Nu există nici o rețetă sau un instrument precis prin care ei să se descurce în acest ocean. Acum totul trebuie să se întâmple instantaneu, ceea ce diminuează spațiul și timpul, cele două dimensiuni pe care le acordăm reflecției. Totul este să se întâmplă pe loc, trimitem un SMS și primim răspunsuri imediat, mai degrabă decât să povestim să spunem, să explicăm. Cum te simți?-întrebăm. E destul un emoji, o reprezentare codificată. Și de asta ne lăsăm din ce în ce mai puțin spațiu pentru genul acesta de reflecție. Și nu în ultimul rând, vorbim de o situație literalmente ca-n peștera lui Platon. Aparența tinde să devină realitate, o imagine este considerată edificatoare pentru un fapt banal. Un reportaj despre o situație, despre un eveniment, o succesiune de imagini. Credem că acestea reprezintă totalitatea informațiilor despre evenimentul respectiv. Asta înseamnă exact acele umbre pe care Platon a încercat să ni le explice. Nu trebuie să luăm percepțiile ca fiind o realitate definitivă. Percepțiile și doar percepțiile ne trimit în peșteră înapoi. Ne întoarcem în peșteră cu diferența că în această peșteră modernă, ai telecomandă și ai sunet de înaltă calitate. În aceste peșteri moderne marele pericol este pericolul manipulării. A devenit mult mai ușor acum să controlezi oamenii prin intermediul unor imagini. Dacă ne uităm la perioadele și regimurile totalitare vedem că se foloseau foarte bine de genul acesta de mesaje-text, cu scopul de a controla oamenii. Și, în acest fel, și extremiștii își pot promova cu succes ideile. Pot deveni mult mai puternici. Filozofia este exact opusul acestui tip de percepție a lumii, este exact opusul acestui tip de gândire și acțiune. Filosofia necesită timp pentru reflecții.

Pericolul constă în pierderea esenței umane

Reporter: Post-adevăr, post-uman, post-orice.
Lou Marinoff: Da, privim lucrurile din perspectiva aceasta în care percepția noastră este realitate sau este chiar mai puternică decât realitatea. Acesta este adevărul, chiar marele adevăr și este al nostru și este suveran. Această sintagmă de post-uman este cea mai înspăimântătoare pentru că aici se ascund niște pericole, pe care de altfel le-a anticipat Orwell. El a anticipat această situație în care acest mariaj între tirania politică și tehnologie poate duce la crearea unor ființe-roboți. Cred că pericolul constă în pierderea esenței umane. Nu cred că specia ca atare este în pericol, dar cred că fix acest lucru este în pericol: esența umană. Sunt optimist aici, și știu că există suficient de multe motive pentru a fi pesimist. Eu cred că un lucru bun la specia asta a noastră este că atunci când ajunge în momentul ăla terminal tot mai multe persoane sunt gata să spună: nu e ok ce se întâmplă. Se poate ajunge la o nouă renaștere. Cred că omul are încă suficient de multă energie vitală, suficient de multă libertate și creativitate.

Despre culmea ironiei. Cum omul de pe stradă deschide ușa filosofului

Reporter: Cărțile dvs. folosesc ironia. Ați observat că-n peștera de astăzi ironia este exclusă? Lou Marinoff: Da, îți trebuie un simț al umorului pentru jocul pe care eu îl propun în cărțile mele. Într-adevăr, este destul de riscant astăzi să te joci cu umorul. Unii preferă să vadă lucruri amuzante, alții se simt ofensați. Ironia este o sabie cu două tăișuri. Și lumea de astăzi nu prea are umor. Se simte ofensată, ofuscată din te miri ce. Uite, însă că trebuie să-ți păstrezi umorul, pentru că el îți aduce de unde nu știi, tot felul de soluții. Acum câțiva ani, presa ne punea întrebări de tot felul nouă filosofilor. Aspecte etice, în domeniul medical, al mediului de afaceri. Acum să vă spun care este culmea ironiei. Ascultând la radio, la televizor comentariile filosofilor, cetățenii, publicul a început să ciocănească la ușa noastră. E vorba de Centrul nostru de Etică Aplicată. Pur și simplu au deschis ușa centrului nostru de cercetare și au întrebat voi sunteți filosofi? Ce puteți să ne spuneți despre aia, despre ailaltă. Primii mei doi clienți așa au venit. Primul a fost prin telefon și al doilea a venit depe stradă, practic. A sunat la ușa Centrului. Am realizat că există această nevoie și așa noi, filosofii, am încercat s-o acoperim.

Scurtă filosofie a vieții

Reporter: Ce e viața? Puteți să ne spuneți întreaga istorie a filosofiei ce spune în această privință?
Lou Marinoff: Ce e viața? Cât timp aveți?

Reporter: Cinci minute? Lou Marinoff: Bun. O să-ncerc să mă integrez în două. Hahaha. Filozofia s-a preocupat constant de cultivarea spiritului, așa cum medicina se ocupă de trup. Filosofia a încercat să ajute la echilibrarea intelectului și instinctelor individului pentru ca acesta să ajungă un cetățean echilibrat, conform modelului promovat în Grecia antică. Dacă cetățenii au acest echilibru asta ajută și la formarea unei comunități sănătoase și la un stat bine guvernat, și înseamnă și o viață mai bună. Aristotel spunea că putem deveni fericiți nu în sensul de euforie ci în sensul de împlinire. Este vorba de o fericire pe termen lung de o împlinire care poate fi atinsă. Cum? Prin practicarea virtuților și, conform acestei gândiri, poți să ajungi să practici virtuțile bune sau mai puțin bune. Și cele bune te vor duce la împlinire, dar desigur este nevoie de timp Și de efort.

Reporter: Nietzsche ne spunea că Dumnezeu a murit.
Lou Marinoff: Eu cred că Nietzsche a murit, nu Dumnezeu.
Reporter: Venim la postmoderni care spun: totul e relativ.
Lou Marinoff: Nu vă luați după aceste prejudecăți, după aceste formule de succes: dumnezeu e mort, totul e relativ. Postmodernismul avansează ideea că totul este construct social. Așa stau lucrurile, Desigur, dar chiar aceste constructe sociale sunt constructe sociale. Ne învârtim în cerc, nu e nimic nou sub soare.



CINE ESTE Lou Marinoff

Doctor în filosofie, este președintele fondator al Asociației Americane a Filosofilor Practicieni și profesor asociat de filosofie la City College din New York. A scris zece cărți, dintre care câteva au devenit bestselleruri internaționale. Lou Marinoff și-a început cariera scriitoricească la cinci ani, când nu a fost de acord cum se desfășura o poveste, așa că a scris propria variantă. A publicat primele poezii în adolescență, iar la 22 de ani a înregistrat primul album cu melodii originale. De atunci, a mai scris cărți de filosofie pe înțelesul tuturor, articole academice, eseuri, iar sub pseudonimul Lou Tafler a publicat ficțiune.

Înghite Platon, nu Prozac! (Editura Trei 2010, 2019) este cea mai cunoscută carte a sa, fiind tradusă în 27 de limbi. La Editura Trei au mai apărut: Întrebări fundamentale și Puterea lui Tao.


Citeste mai multe despre   





Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.
















3243 vizualizari

  • +1 (1 vot)    
    excelent ! (Marţi, 7 mai 2019, 7:14)

    Lim Vasy [utilizator]

    Foarte simpatic domnul profesor, nu te poti satura ascultandu-l. Doamna traducatoare s-a intrecut pe sine. Va multumesc !


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.

Aici puteti modifica setarile de Cookie

hosted by
powered by
developed by
mobile version