O porcărie! Cum să ne trădăm între noi? / Asta trebuie reintrodus în capul tinerilor, lui Dragnea și oamenilor lui. Aici este lipsa de caracter. Te sacrifici pentru un bine obștesc - Surorile lui Corneliu Coposu VIDEOinterviu partea a doua

de Eugen Istodor     HotNews.ro
Marţi, 9 aprilie 2019, 19:06 Actualitate | PERSPEKTIVA


Flavia Balescu Rodica Coposu, surorile lui Corneliu Coposu
Foto: Hotnews
Ce cred surorile lui Corneliu Coposu despre lumea de astăzi? A derbedeilor lui Dragnea, dar și a lumii ăsteia materialiste ați citit ieri. AI UITAT/ai pierdut? CLICK AICI. Astăzi, despre cum 17 ani surorile nu și-au trădat fratele. În 17 ani aproape zilnic ticăloșii le deschideau ușa și-ntrebau: n-ați murit? Cum de mai trăiți? Și le-am întrebat ca nebunul: cum de n-ați trădat? Cum? V-a nenorocit viața Corneliu. Puteați trăda. Și Flavia și Rodica au răspuns: Dumneata nu-nțelegi? Poți să mori de foame, dar demnitatea e mai importantă. Noi nu am fost disperate niciodată.

Surorile nu și-au vândut fratele

Reporter: Puteați spune la 14 ani: dă-l în mă-sa pe Corneliu, e în pușcărie, cum să-mi strice mie viața.
Flavia Bălescu: Nu exista așa ceva. Cum să gândim așa. Nu se poate. Noi am trăit așa adunați. Cum să ne treacă prin cap așa ceva? Comuniștii au venit cu lecția învățată și au aplicat-o pas cu pas. Noi nu ne temeam de ei.






Reporter: De ce?
Flavia Bălescu: Am avut o mamă formidabilă, extraordinară. Dacă îndrăzneam să ne văietăm de ceva ne spunea: de ce te vaeți, mamă? Ție ți-e bine că ai cerul liber deasupra capului. Gândește-te la Cornel care nu l-a văzut de ani de zile. Nu avem voie să ne văietăm.
Reporter: Unde ați fost tot comunismul? Unde a fost Corneliu? De unde ați apărut în România?
Flavia Bălescu: Unde? De unde? De aici, din BucureȘti. Unde să fim? Ne-am căutat după facultate un loc de muncă. Eu terminasem drept financiar, fiscalitate, Rodica matematica. Eu nu eram cine știe ce la matematică, dar Rodica da. Mă rog, nu avea importanță cum eram pentru că nu ne angaja nimeni. Și tot timpul după arestarea lui Cornel, venea Securitatea să ne întrebe din ce trăim. Noi eram 4 surori. Pe sora noastră cea mare care era chimist au dat afară a doua zi după ce l-au arestat pe Cornel. Pe cealaltă au dat afară de la spital, unde era internă. A dat-o afară. Mamei i-au tăiat pensia. Deci ne-au lăsat, vorba aia, tabula rasa. Și Securitatea venea, deschidea ușa și ne întreba: mai trăiți? Încă mai sunteți în viață?

Nu cunoșteam decât aceste principii de viață. Să fii turnător?

Reporter: Cum mureați de foame și n-ați trădat? Puteați să uitați de Corneliu, repet.
Flavia Bălescu: Cum domnule, nu înțelegi? Noi nu aveam alte principii. Nu cunoșteam decât aceste principii de viață. Să fii turnător?
Reporter: Da.
Flavia Bălescu: E o rușine. O porcărie.
Rodica Coposu: Noi această educație am avut-o de acasă. Cum să ne trădăm între noi? Cum concepeți dumneavoastră așa ceva? L-am avut pe tata, pe bunicul, pe străbunica, neamurile noastre cum ne-ar fi văzut? Cum să facem porcării, domnul meu?
Flavia Bălescu: Uite, m-am dus la CNSAS. M-am îmbolnăvit acolo. Câte zeci de dosare, sute despre Corneliu. M-am gândit cât timp s-a pierdut ca să-i facă atâtea dosare unui om care pur și simplu învățase de acasă ce este rușinea, ce valoare mare înseamnă să nu minți. În grupa șase din dosarele Securității împotriva lui Corneliu am găsit membrii PNȚ, nu caracudă, ci fruntași. Listă cu cei care se angajau să-l toarne. Erau oameni serioși care veneau la noi în casă. Unul zicea așa: m-am hotărât să l torn pe Coposu că este un imoral… joacă bridge. Vă închipuiți? Omul ăsta intra în casă la noi. “Dragele mele în sus, dragele mele în jos”. M-a apucat așa o scârbă, așa un dezgust. Ce om se poate numi om să facă așa ceva?
Reporter: Au trecut 40 de ani de Comunism. 40 de ani Ori 365 de zile. Fac socoteala și număr atâtea ore în care puteați să vă abandonați principiile.
Flavia Bălescu: Cum să ne abandonăm principiile pentru astfel de oameni? Cum?

Dumneata chiar nu înțelegi? Asta era era educația noastră. Și nu am fost singurii.

Reporter: Astăzi se invocă patriotismul. Turnătorii erau patrioți.
Flavia Bălescu: Hai că-i de râs. Ce patriotism? Scria în dosare. Oameni mici, meschini. Pentru avantaje de tot felul. Unul zicea așa: m-am angajat să-l torn pe Corneliu pentru că mi s-a cerut la securitate având în vedere că am o soră la Paris pe care vreau să o vizitez. Și omul mereu venea la Corneliu: Nu vrei un bilețel să trimiți? Nu vrei, mă, nu vrei? Deci îl și ispitea, doar-doar o face vreo greșeală. Și Corneliu spunea: “păi, ce să-mi spună omul ăla dela Paris în plus față de ce știu eu?” Ispitele erau în fiecare zi.
Reporter: Cum ați putut să rezistați?
Flavia Bălescu: Dumneata chiar nu înțelegi? Asta era educația noastră. Și nu am fost singurii.
Rodica Coposu: Tatăl nostru a semnat Actul Unirii la Alba Iulia. Când ai astfel de antecedente, cum îți închipui domnule că am ceda, că am ajunge turnători, că am face porcării? Contează ce vezi, ce înveți în familie. Noi am avut și o educație religioasă care ne-a ajutat să ne rugăm Și să nu disperăm. Noi nu am fost disperate niciodată. Să știți că Dumnezeu te ajută.

Dumnezeu ajută, să știți! Nu suntem nebune. În sensul că îți dă o soluție negândită la un moment dat.

Reporter: Dumnezeu ajută?





Flavia Bălescu: În sensul că îți dă o soluție negândită la un moment dat.
Reporter: Să lași lucrurile să curgă?
Flavia Bălescu: Nu neapărat, să-ți arate că nu greșești în ce faci. Nu, că nu suntem nebune. Uitați să vă arăt cum ajută Dumnezeu. Nu suntem nebune, repet. M-au chemat la Securitate, nota bene când ne chemau trimiteau un milițian, nu era cu carte poștală. Venea un milițian la ușă: mâine la ora 8 să fiți acolo. Și să nu spuneți la serviciu ca veniți la noi. Vă luați bilet în interes de servici. Și cine-mi plătește orele? Dar, ce stai în orele alea? Mori de foame? Da. Adică, aveau și pretenții. Le era frică să nu se afle. Mă duceam la 8 dimineața. Făceau proba aia de nervi, te lăsau un ceas într-o cameră închisă cu două hărți pe perete. Ce se întâmplase? Au prins o fată care făcea comisioane. Afla lucruri despre cei din pușcărie și venea pe la familii să le spună. A venit la mine acasă că uite e bine Corneliu. I-am dat ceva mic pentru Corneliu, că așa mi-a zis Și a plecat. Au prins-o, au bătut-o. Mi-a dat și numele meu. Eh, de aici s-a ajuns că eu complotez cu pușcăriașii la dărâmarea Guvernului. O stupizenie. Vine un securist civilizat că dacă am aranjat la serviciu, de astea. Ce legătură aveți cu fratele dumneavoastră care e închis? Păi, niciuna. Vă scriu în fiecare lună câte o carte poștală ca să-mi spuneți ce-i cu el. Nu primesc niciun răspuns după 3-4 ani. Este normal să mă macine asta că e fratele meu pe care il iubesc. M-a frecat așa un timp. Intră o brută. Bate cu pumnul în masă și Paștele și așa mai departe. De ce nu zici fă? Cât să-mi pierd timpul cu tine. Îți dau vreo doua de-ți vezi ceafa. Aici e inspirația, vă jur inspirație de la Dumnezeu. Îi spun senin că atâta timp cât spun adevărul nu are voie să mă bată. Iese bruta, intră politicosul. Mă rog, iertați prietenul meu nervos. Ei voiau să le spun că am avut corespondență cu Corneliu. Amabilul zice: uite, facem un târg. Dacă dumneavoastră îmi spuneți ce scrie pe biletul ăsta vă cred când spuneți adevărul. Și scoate un bilet pe care era scrisul lui Corneliu. M-a străfulgerat așa. Zic: o singură dată mi-a scris. Mi-a scris “La mulți ani!” de ziua mea. Da, ați spus adevărul, vă rog să ne iertați. Jur că a fost inspirație de la Dumnezeu. Atunci să nu crezi? Nu sunt nebună. Nu ne-am pierdut uzul rațiunii, dar în astfel de cazuri când ești la capătul logicii, ce mai poți spune?

Coposu făcea haz de necaz. Din comunism ne-a scos umorul. Eram Noi și Ei


Reporter: A venit Corneliu acasă. A venit fără să știe să vorbească. A fost o lungă perioadă de comunism, teroare, supraviețuire la limită. Ce vă ținea?
Flavia Bălescu: Știți care a fost norocul nostru mare? Bancurile. Să știți că toate măsurile restrictive se reduceau la zero. Nimeni nu le lua în serios, nimeni. Cel puțin în categoria noastră de oameni. Rădeam. Și totul trecea mai ușor. Eram noi și ei. Ei erau cei care ne turnau, ne făceau rău. Ei și noi. Ei erau gata să ne aresteze, să ne facă rău. Ei erau proștii, comuniștii.
Rodica Coposu: Corneliu făcea haz de necaz. Uite, povestea cum doi miniștrii făceau la Canal guverne. Și i se părea atât de caraghios cum ei săracii erau abia hrăniți, dar trăiau în iluzia că o dată vor reuși și or să pună iar miniștrii în funcție. Și râdea de situația asta și râdea de el.

Coposu răspundea caligrafic celor care-i scriau

Reporter: A venit Revoluția. Cum era acasă șeful PNȚcd?
Flavia Bălescu: Stătea la partid până la 9-10 seara. După aia citea presa dela cap la coadă. Avea un om dar nu era de calitate.
Reporter: Era ars, distrus în ziare. Punea la suflet?
Rodica Coposu: A, nu de ce spuneau ăștia. Puteau să-i spună orice, nu se lăsa impresionat. Îl impresionau gesturi de prietenie să zic așa. În perioada anilor 90, era o fetiță care avea 14 ani. Elevă. El răspundea tuturor scrisorilor. El, cu mâna lui. Fetița i-a scris prima dată că l-a văzut prima oară la televizor și datorită acestui fapt ea s-a înscris în organizația PNȚ a elevilor din zonă. El i-a scris caligrafic, a încurajat-o să ia note bune. Pe urmă ea i-a scris și când a terminat nu știu ce clasă. I-a trimis o poză în rochia cu care a fost la serbare. Mă rog, a corespondat cu ea câțiva ani. El scria pentru că spunea că așa e civilizat, dacă un om se obosește să scrie. Este obligatoriu să-i răspundă.

Fiecare individ e diferit. Dacă nu respecți niȘte reguli, cum să te înțelegi?

Reporter: Deci, contează detaliile, contează să ai o ținută demnă în fiecare detaliu.
Flavia Bălescu: Nu vă supărați, astea nu se pot schimba, nu vă supărați. Astea nu le-am inventat noi, sunt bătute în cuie și de secole. Societatea a avut nevoie de morala asta ca să poată rezista. Că cel mai ușor este să spui nu mă interesează. Fiecare individ e diferit. Dacă nu respecți niȘte reguli, cum să te înțelegi?
Reporter: Astăzi?
Flavia Bălescu: Nu se respectă nimic. S-a schimbat ce-i moral în ce-i imoral.
Reporter: Îți merge dacă nu respecți nimic.
Flavia Bălescu: Numai comunismul este de vină. În Apus nu știu cum este, n-am trăit acolo, dar nu e atâta dezordine. Vedeți, în Apus, a început regula pe care Maniu a impus-o în 1918 la Alba Iulia. Acolo a impus regula creȘtin democrației, a moralei în politică. Cu aceste principii, Corneliu a recreat PNȚcd-ul în ilegalitate. A văzut Corneliu că se potrivesc cel mai bine aceste principii la noi. El a făcut partidul pe vremea comunismului, în ilegalitate și nimeni nu l-a turnat. Și când a venit Revoluția a văzut că n-a greșit. Nu s-a înșelat. Era nevoie de morală în politică. În haosul de după 1989. Acum nu știu ce se va întâmpla. Mi-aduc aminte săracul în ultimele lui două săptămâni a stat acasă bolnav, și mi-aduc aminte că la un moment dat a fost căsătoria fetei regelui. Spunea: Ce rău a ajuns dinastia noastră. Datorită acestor împrejurări. Și mai gândesc câte trenuri am pierdut noi în ultimii cinci ani. N-am putut să fac mai mult, am încercat. Regele ar fi avut această soartă și venirea lui o binecuvântare. Corneliu a fost copleșit de felul în care a evoluat Regele Mihai în anii exilului său. Dar n-a fost să fie. A venit în România și s-a supus regulilor de aici, în loc să păstreze demnitatea coroanei.

Arlette, soția lui Coposu

Reporter: O să vă întreb tot despre Corneliu. Dar despre ceva personal, intim. Despre Arlette, iubita, soția lui Corneliu.
Flavia Bădescu: A fost o fată nenorocită. Fata aia și-a mâncat viața. S-au căsătorit în 1942. Era război. Corneliu era tot timpul persecutat de Antonescu, că îl băga în pușcărie. După aceea a venit comunismul. A început această tragedie. După aceea arestarea lui, arestarea ei. N-au avut nicio viață. Nici el, nici ea. 14 ani a stat ea în pușcărie. Ce viață să aibă? Oricum ar fi arestat-o, dar mai puțin pentru că era soția lui Corneliu. Ea era franțuzoaică de origine și au băgat-o într-un lot, într-o porcărie de proces. Venită din Franța, era abonată la Biblioteca franceză, de unde citea cărți. Și toți abonații, peste 70 de oameni care nu se cunoșteau între ei au fost condamnați. O nebunie. Proces secret, fără avocat.

Lașii

Reporter: Nu v-ați ratat viața?
Flavia Bălescu: Nu, domnule! Cum să-mi ratez viața? Știți ce este interesant? Ăștia erau niște lași. Cum sunt și acum. Eu am făcut învățământ politic, mi-a ieșit prin căciulă Capitalul lui Marx. Și când venea ăla și perora cu socialismul mă uitam în ochii lui și se înroșea tot, până-n vârful cheliei.
Reporter: Lașii.
Rodica Coposu: Și lași au fost și după Revoluție. Eu am fost cu Corneliu la Marea Adunare de la Alba Iulia, când l-au fluierat. Și fusese vorba aici ca el să vorbească după Președintele Iliescu. Iliescu acceptase. A venit Măgureanu aici, Șeful SRI, că să vă sărut pentru decizia de a merge la Alba Iulia. Corneliu se uită la el: E sărutul lui Iuda? Eh, acest Măgureanu a făcut toate porcăriile acelea. Cum să nu-ți fie scârbă atunci de ei? Se vedea prim-ministru atunci, îi promisese Iliescu asta. Și a făcut asta ca un semn de servilism. Și culmea și PNL s-a aliat atunci. Oricum au intrat în șanț, nu?

VEZI CUM A FOST FLUIERAT COPOSU





Reporter: Partidul Național Liberal a intrat în Guvern atunci, prin Cataramă, prin Tăriceanu și Quintus.
Rodica Coposu: Apropo de compromis, de lipsă de principii. Noi râdeam cu Quintus: "Te felicit, maestre, ai făcut reformă în magistratură. Ai dat afară portarii.” Dar să ne întoarcem la lașitate. În timpul discursului lui Corneliu au început unii să huiduie, programat. Deci, pe față acceptaseră să-și țină discursul Corneliu, dar prin spate aranjaseră această huiduială. După toate huiduielile, după ce s-a încheiat totul, tot Măgureanu vine la Corneliu: Domnul Coposu, să vă conducem la mașini să nu cumva să pățiți ceva. Lumea este înfierbântată. Nu știu cum era înfierbântată că în momentul în care am ajuns noi, am intrat în cetate, toată lumea îl saluta pe Corneliu, îi făcea bezele. Vă dați seama că nu putea să fie bucuros. Era clar că totul fusese aranjat. Ce porcărie!

Comuniștii au făcut sistematic distrugerea. Rezultatul este Veorica Vasilica

Reporter: Sunt la feL?
Flavia Bălescu: Comuniștii au făcut sistematic distrugerea morală, culturală. Rezultatul este Veorica Vasilica. N-o vedeți cum se indignează? Că Coposu face și drege? Săracu' Coposu!
Rodica Coposu: Iohannis le-a stricat ceremonia NATO. Unde vroiau să mintă în stilul lor. Și bine le-a făcut. Le-a reamintit despre morală. Președintele ăsta este o speranță. Măcar este ceva. Nu e un blestemat ca ei.

Eu îmi fac cultura politică la domnul Pătraru, un golănaș

Flavia Bălescu: Poate trebuia să-nceapă ceva mai devreme, dar tot e bine. Și acum să dea în ei, pe Sfânta Dreptate. Știți ce a prins foarte bine la popor? Eu îmi fac cultura politică la domnul Pătraru, golanul ăla, un golănaȘ, dar, mă rog, are momente de bancuri bune și de multe ori vorbeȘte urât. Dar îndrăznește să spună, asta prinde la oameni. A prins bine că asta Olguța cum o cheamă s-a măritat în post. Are o rubrică vax populi. Nu știu de unde scoate niște mutre lombroziene. I-a întrebat și toți au condamnat-o pe aia că o bate Dumnezeu că a făcut nunta în post. Astea țin la popor.

Dragnea nu cred că are o inteligență strălucitoare, dar i-a făcut slugi

Reporter: Spuneți de povestea asta și în același timp nu ocoliți faptul că iată Dragnea și PSD ul au acaparat toată zona.
Flavia Bălescu: Aici este pentru mine o mare necunoscută cum a putut el, care nu cred că are o inteligență strălucitoare, cum a putut el să-i pună pe toți să stea slugi în fața lui. Îi umilește și le place. Cine-i ăsta? Cu ce drept? Cine este? N-are pic de morală.
Rodica Coposu: Cu șantajul. Cred că-i are la mână cu afacerile lor, fiecare are câte o tinichea din coadă. Nu e om întreg omul șantajabil. Flavia Bălescu: Ceea ce îmi pare rău este că a intrat în țăranul ăsta care-l votează un fel de smecherie. Una zice, alta face. Ceea ce nu era înainte, când zicea o vorbă era vorba. Dar nu ne pierdem speranța nu putem nu putem. România nu se va salva prin vot. România se va salva printr-o minune, așa cum a fost revoluția asta din 1989.
Reporter: Și nu e înspăimântător să te salvezi prin șocuri electrice? Flavia Bălescu: Dacă ești armat cu plumb, nu te mai șochează nimic. Poate se ridică vreun cap mai luminat dintre tinerii ăștia. Care să aibă o figură, să impună, să facă.
Rodica Coposu: Uite ați văzut în Ucraina a ieșit un artist de 35 de ani. Iar în Slovacia a ieșit o femeie. Care este avocet, care nu a făcut în viața ei politică.
Flavia Bălescu: Dar gândiți-vă la Rusia, cum de are o bază de popularitate criminalul ăsta de Putin. De atâția ani stăpânește Rusia asta a făcut atâtea mizerii acolo te îngrozești. Bine, m-am gândit eu la ruși care sunt troglodiți, șovăielnici.
Reporter: Știți ce m-a surprins în interviul ăsta? Că înțelegeți ce se întâmplă în jur.
Flavia Bălescu: Încercăm.
Reporter: Nu sunteți deloc acre, deși ați suferit atâta.
Flavia Bălescu: N-am suferit. Corneliu din închisoare a venit acasă în ziua de 28 aprilie 1964. A fost cea mai bucuroasă zi a noastră. Mama săraca a întinerit cu 10 ani când a ieșit el din închisoare. Și a zis așa: să-i mulțumim lui Dumnezeu că ne-a adus pe toți grămadă, era cumnata noastră deja bolnavă săraca, dar fericită. Să-i mulțumim lui Dumnezeu că ne-a dat ocazia să ne întâlnim. Și nu trebuie să fim supărați pe nimeni că alții s-au despărțit pentru totdeauna. Și asta mi-a rămas în cap bucuria acelei zile. După asta, la vreo săptămână, Corneliu s-a pomenit invitat de Gheorghiu Dej în audiență. Și am rămas trăzniți. Arlette, soția lui, a zis: spune-i că n-avem aia, n-avem deailalta. Corneliu zice: dragă, îi cer de toate Și un pachet de țigări Carpați.

Dej față-n față cu Coposu / Te sacrifici pentru binele obștesc

Reporter: Chiar? A fost o întâlnire a lui Coposu cu Dej?
Flavia Bălescu: Da. L-a primit foarte ceremonios. "Îmi pare foarte rău de ce ați pățit. A fost o viață de om. Dar acum se deschid porțile. Noi nu mai dorim decât să vă rugăm să scrieți un articol în Glasul patriei. Pentru că ați văzut ce realizări sunt în țară. Și vă alegeți un post de cercetător la Academie, la biblioteca Academiei." Corneliu s-a uitat la el Și i-a zis: Păi, trebuia să fac 17 ani de pușcărie pentru asta? Păi, dacă trădam atunci, poate vă luam Și locul? Era unul secretar al lui Dej: primește Cornel, nu fii prost! Pleacă băi mă compromit acum?
Rodica Coposu: Petre Groza îi oferise înainte chiar o ambasadă la New York. Putea pleca. Și a venit tot un penețist la el. Du-te Cornel că puȘcărie dacă faci, faci în America. E mai bună decât la sovietici. Reporter: Deci Coposu n-a înțeles: trebuia să-și salveze pielea.
Flavia Bălescu: Nu e adevărat. Aici e diferența. Asta trebuie reintrodus în capul lui Dragnea și oamenilor lui. Dacă ești ministru nu este că meriți tu. Cum fac ei taie și spânzură. Sever cu subalternii, lingușitor cu șefii. Aici este lipsa de caracter și asta trebuie să învețe generația asta tănără. Te sacrifici pentru un bine obștesc.
Reporter: Dece? N-ai timp, e ușor să ai bani. Te sacrifici atât, de ce, mori?
Flavia Bălescu: Și ce dacă mori? Dar nu faci compromisuri. Ai demnitate. Ce e așa greu să înțelegeți?


Citeste mai multe despre   





Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.
















5275 vizualizari

  • +10 (10 voturi)    
    Ce e asa greu ... (Marţi, 9 aprilie 2019, 22:37)

    blackarrow [utilizator]

    de inteles ? Demnitate , demnitate ! E foarte greu pt unii sa inteleaga asta aici si acum , in Ro, daca avea macar 30 % din romani atat de demni precum familia Coposu , eram cea mai tare tara de pe glob !
    • +4 (4 voturi)    
      Este foarte greu! (Miercuri, 10 aprilie 2019, 13:52)

      ofCAER [anonim] i-a raspuns lui blackarrow

      "Demnitatea" despre care vorbesc surorile COPOSU nu aduce si nu produce nici bani nici faima. Ori rumanul mitocan, care traieste intr-o lume in care doar banii si faima conteaza, nu se-ndeletniceste cu nimic din ce nu-i este de folos. Iar el, rumanul mitocan, este majoritar in Romania si majoritar este si la toate nivelurile societatii.
      Mai mult, "demnitatea" (trasatura) tinde sa fie asimilata de "demnitatea" (functie) si asta o face sa para apanajul exclusiv unora.
      Dar iata doua batrine - doi oameni minunati! -, venite parca dintr-o alta lume, care nu si-au pierdut increderea. Dumnezeu sa le ocroteasca!
  • +2 (2 voturi)    
    si cind te gindesti ca asistatii sint practici (Miercuri, 10 aprilie 2019, 14:53)

    Coco Whistle [utilizator]

    doi mici, o bere si o umbrela -
    'primește Cornel, nu fii prost! Pleacă băi, mă compromit acum?'. au dreptate votul nu ne mai salveaza, e nevoie de oameni noi, care sa se implice si sa mentina verticalitatea fara compromis.
  • +3 (3 voturi)    
    Aveti impresia (Miercuri, 10 aprilie 2019, 15:08)

    ABBV [utilizator]

    ca aia care pe inregistrarea cu discursul lui Corneliu Coposu care huleau si injurau la el au disparut ? E aceeasi natie careia i sa bagat in cap la scoala ca e buricul pamantului si altcineva o sa i rezolve problemele.
    Incercati macar sa intelegeti comunismul a creat handicapati si hoti. Exemple de hotii la guvernare de 30 de ani cu vreo pauza de 4 ani. Si handicapatii ...se vad zilnic in oameni care refuza sa se ajute. In oameni care nu inteleg ce inseamna spirit civic, care spera ca daca se duce altcineva la vot pentru ei se rezolva va fi bine. Si in viata de zii cu zii i vezi si auzi, cum spera sa vina altcineva sa le rezolve inclusiv problemele lor.
    In o societate normala masura sociala esta aia sa il ajuti pe ala care vrea sa se ajute pe el.
  • 0 (0 voturi)    
    O lectie de demnitate ! (Joi, 11 aprilie 2019, 9:05)

    Mircea11 [utilizator]

    Cred ca niciodata nu a fost simplu sa traiesti in Romania daca Dumnezeu te-a harazit cu DEMNITATE.
    De ce?
    Raspunsul este foarte simplu.
    Pentru ca din pacate sant putini oameni cu aceasta calitate iar majoritatea dintre acestia sant ... anonimi.
    Este impresionanta frantura de poveste din viata familiei Coposu.
    Iti vine sa plangi urmarind-o iar apoi sa te apuce disperarea gandindu-te la ce mitocani si hoti conduc Romania acum.
    Am avut perioadele trecute politicieni din prim plan cu apucaturi de spagari pe care in special DNA-ul i-a tras de maneca iar ei au facut un pas in spate chiar si macar formal.
    Dragnea a dus insa la un nivel greu de atins lipsa de demnitate a lui, a camarilei din jurul lui si implicit din pacate a Romaniei. A Romaniei, pentru ca Romania este reprezentata de ei .
    Acestia nu fac un pas in spate, ei continua sa-si faca legi pentru ei, sa murdareasca tot ce ating, sa dezbine si sa decredibilizeze tot ce ceea ce incerca sa functioneze normal.
    Iar noi tacem, tacem, tacem...


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.

Aici puteti modifica setarile de Cookie

hosted by
powered by
developed by
mobile version