Ne vom obișnui cu cușca și vom rămâne în ea, dacă nu știm să spunem "Nu" la timp opresiunii, șmecheriei Puterii - prelegere Emil Ionescu, decanul facultății de Litere-București

de Eugen Istodor     HotNews.ro
Duminică, 31 martie 2019, 9:24 Actualitate | PERSPEKTIVA


Emil Ionescu
Foto: Hotnews
Muzica alternativă a anilor 1960-1980 a fost subiectul prelegerii lui Emil Ionescu, decanul de la Litere-București. Dar așa cum chiar el spunea “nu mă pricep nici la muzică, nici la științe culturale”. Atunci, despre ce a fost vorba? Despre diferențiere și contestație. Cele două arme ale revoltei în lumea comunistă. Dar, culmea, discursul lui Emil Ionescu are o actualitate astăzi, într-o lume a “bulelor” obsedate de Putere, opace, antidemocrate.

Emil Ionescu este, în primul rând profesorul de lingvistică de la Litere București care știe puterea cuvântului “Nu”. Negația cuvânt a-nsemnat în timp pentru profesor o formă de civism. Devenit decan al facultății nu o dată a spus “Nu’ formelor de tot felul de supușenie academică sau civică. Ce vrea Emil Ionescu? Valoarea și afirmarea ei. Ultima “faptă de arme” a felului său de a spune Nu a fost inițierea acum câteva săptămâni a susținerii magistraților în fața avalanșei de modificări legislative. Emil Ionescu a realizat că dacă este posibil pentru magistrați, este posibil și pentru mediul universitar.

Acum câteva zile, în amfiteatrul Bălcescu de la Litere Emil Ionescu a lansat o provocare. A descusut muzica anilor 1960-1980 în privința diferențierii și contestației. A dat practic o lecție despre cum poți să spui Nu oricărui sistem de forță, oricărui sistem opresiv, care nu ține cont de lege, valoare, voința individuală.

Vezi VIDEO, dar Emil Ionescu a spus cam așa:

Este o prelegere foarte plăcută din multe puncte de vedere. Este despre muzică, muzica alternativă a anilor 1960-1980. N-are cum să iasă prost o asemenea prelegere pentru că orice aș spune eu, se va auzi muzică de calitate. Eu nu sunt nici un specialist al studiilor culturale. Eu nu am metodă, nu știu să fac analize de context. Atunci mă întrebați ce cauți tu aici? Fac un gest de recuperare a unui patrimoniu cultural. Apoi, această cultură alternativă a produs niște mesaje civice. Niște mesaje importante. De diferențiere și de contestație. Mesaje care au produs o coeziune socială, în jurul unor principii. Eu cred că cei care au murit aici, în fața geamurilor facultății de Litere în timpul Revoluției din 1989, cei care au fost bătuți crunt la Miliție și la Jilava, sunt convins că ei și-au luat valorile civice pe care le-au vehiculat din aceste cântece. Aici văd importanța social-politică a acestei muzici. A vorbi despre această muzică înseamnă a vorbi despre o anumită morală, despre curaj. Care erau modele anilor? Muzica ușoară.

Iată două asemenea ilustrații muzicale. Margareta Păslaru, sexybomba, modelul de feminitate pe care îl putea produce societatea noastră multilateral dezvoltată. Ea era în spiritul ideologiei politice a anilor 1960.





Iată și o altă exemplificare. O compoziție a fraților Grigoriu.



Emil Ionescu glumește. Se sugerează idei de amor în timpul procesului de muncă. Prima observație. Al doilea lucru este legat de macarale. Una este folosită pentru a duce o scrisoare. Un agregat complicat, care consumă multă energie din banii poporului, este folosit în interes personal. Să știți că eu nu știu cum a putut să treacă textul ăsta. Glumește.

Dincolo de ironie, muzica aceasta este lipsită de inventivitate lingvistică și de creativitate muzicală. O muzică distrăgând atenția de la valori mai înalte, acoperind realitățile unui communism opresiv. Da, cenzura funcționa. Cenzura crea astfel de cântece.

În contra acestui curent, s-a creat diferențierea. Vedeți aici Liviu Zaharia. Să vedeți altceva:



Recunosc, Emil Ionescu m-a surprins cu simplul "Canar" de la Phoenix:



Canarul – incapabil să trăiască liber. Dependent de cușcă. Chiar el vrea să iasă din cușcă. Să se revolte. Dar nu poate. Rănit, "el a căzut".

Emil Ionescu: Nu cumva ne vom obișnui cu cușca și vom rămâne în ea, dacă nu știm să spunem "Nu" la timp oricărei forme de opresiune?

Finalul prelegerii? Îl puteți vedea aici în video.



Un întreg amfiteatru aplaudând în picioare la Pasărea ROCK a Phoenix-ilor:



Citeste mai multe despre   





Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.
















7558 vizualizari

  • +13 (17 voturi)    
    unii o sa se obisnuiasca... (Duminică, 31 martie 2019, 9:41)

    liviu_ [utilizator]

    altii o sa plece din tara...
    vom vedea...
    cert e ca aceasta tara se indreapta cu pasi repezi spre dezastru!
    • +6 (10 voturi)    
      Never , ever (Duminică, 31 martie 2019, 12:47)

      democtrates [utilizator] i-a raspuns lui liviu_

      Prin postarile la acest subiect imi dau seama ca din pacate mergem spre cusca. Eu am trait in cusca si stiu ce inseamna. Mai bine moartea decat intr-o cusca. pacat de tineretul asta care este mai destept decat cum am fost noi, dar ei habar nu au ce inseamna dictatura. Daca nu vor lupta pentru libertatea lor suntem morti. A pleca din tara este cea mai usoara varianta, iti lasi batranii acasa , normal incepi o alta viata. Dar parintii raman acasa. Cu asta am zis totul.
      • 0 (6 voturi)    
        Comentariu sters de utilizator (Duminică, 31 martie 2019, 20:02)

        [anonim] i-a raspuns lui democtrates

      • +2 (2 voturi)    
        Cum e tineretul? (Duminică, 31 martie 2019, 22:30)

        prec [utilizator] i-a raspuns lui democtrates

        Cine a permis ca ăstea să se întîmple? „Ai zis totul”!?
  • +6 (14 voturi)    
    Comentariu sters de utilizator (Duminică, 31 martie 2019, 12:15)

    [anonim]

  • +3 (3 voturi)    
    Paradigma Puterii [p1] (Duminică, 31 martie 2019, 17:59)

    Algo [anonim]

    Toata paradigma, tot contextul e viciat. Dar ne invartim in jurul cozii, pe toata planeta, crezand eronat ca putem sa reparam o constructie stramba. E o problema grea, dar macar sa o formulam mai clar.

    Puterea contine in ea Opresiunea. Pe fata, direct, ca in jungla, sau mascat, ascunsa. Ascunsa in spatele fricii si a logicii, in spatele unor legi. O lege nu inseamna Adevarul, nu inseamna Dreptatea.

    La Adevar si la Dreptate nu ajunge oricine doar pentru ca e votat de semenii sai la putere sau pentru ca a luat puterea prin forta, eventual cu ajutorul unor prieteni mai mari de-ai lui; si nici daca a mostenit puterea de la stramosii lui. Nu ajunge acolo nici pentru ca a facut o facultate sau pentru ca e preot sau intelectual sau om de afaceri de succes.

    Adevarul si Dreptatea sunt rezultate experimentale, sunt rezultate din experienta a milioane de oameni care au trait inaintea noastra sute de ani si milenii. Sunt rezultate din suferinta acestor milioane de oameni.

    Adevarul este calea, este modul de organizare, este povestea, care evita Suferinta oamenilor, acum si maine si in viitor. Dreptatea este suma actiunilor ce previn Suferinta si repara greselile oamenilor.
  • +1 (3 voturi)    
    Paradigma Puterii [p2] (Duminică, 31 martie 2019, 17:59)

    Algo [anonim]

    Cei ce preiau puterea politica in stat si gandesc in paradigma actuala sunt impinsi, sunt motivati, chiar fortati, sa ii oprime pe unii sau pe altii. Si in fapt cu asta ii si atrag pe votantii lor. Ei devin un canal colector al dorintei colective a unui subgrup de a-i oprima pe oamenii dintr-un alt subgrup. Si cum pun in practica asta? Prin legi mai mult sau mai putin efemere. Vin unii, dau legile lor, ii oprima pe altii. Vin altii, le abroga si dau altele contrare, ii oprima pe unii.

    “Cusca” este teritoriul statului nostru. “Cusca” este foarte des chiar spatiul casei tale. Opresorul este concetateanul tau, e poate chiar ruda cu tine.
    Intelegand, vei spune “Nu”, poate chiar la timp. Cu toate astea, pentru ca in fata ta il ai pe opresor, pe alfa, e bine sa stii ca el nu accepta decat sa te supuna, sa ii fii inferior, sa faci ce vrea el. Aici este problema de rezolvat, careia de milenii oamenii ii cauta solutie.
    Singura solutie ce a functionat, fie si partial, e separarea, distantarea. Subgrupul oprimat se separa de grupul (sau individul) care il oprima. Si vedem bine ca asta si fac oamenii – prin muzica sau prin emigrare – ei trag in jurul lor o linie de separatie si iau distanta fata de opresori.
    • 0 (2 voturi)    
      Re: Paradigma puterii (Duminică, 31 martie 2019, 20:14)

      Abraxas [anonim] i-a raspuns lui Algo

      Este adevărat ce spuneți, cu o excepție: nu toată lumea (de acord sau nu cu alfa) înțelege - sau asumă - delimitarea (pentru că și atunci când ești de acord cu cineva ar trebui să ai, fie și la nivel de nuanțare, un punct de vedere asumat, al tău, dovadă a liberului arbitru). Asch, Milgram sau Zimbardo, fie pe cale de experiment (toți trei), fie de situație de viață (în cazul celui de-al treilea în cazul implicării în procesul militarilor de la Abu Ghraib), au arătat cum funcționează supunerea în fața autorității, în fața lui alfa, dar și cum se comportă individul atunci când se vede mai sus decât ceilalți, într-o poziție de putere. Cei care se izolează în muzică, literatură, pe munte sau în vreun sport, în semn de nesupunere și din respect pentru conștiința lor pe care nu sunt de acord să o calce în picioare, aceia sunt puternici, chiar dacă pot fi acuzați oricând că nu sunt valabili pentru că nu se revoltă violent, exterior. Cei care aleg fuga sunt mai degrabă individualiștii în egală măsură puternici (fuga nu este ușoară și nici nu aterizezi la final în puf). Cei care se complac indiferent de mediu, care se dau după cum bate vântul, dar pe care îi trage negreșit curentul, aceia sunt cei pe care se sprijină puterea, aici, la noi, cât și în regimurile bazate pe obediența garantată de incultură, de lipsa de orizont, ambele fundament numai bun pentru sădit naționalism, încrâncenare, ură, dar și, da, supunere necondiționată în fața liderului suprem. Drept studiu de caz aici ar merita să ne uităm la Jim Jones și al său People's Temple Agricultural Project care a lăsat în urmă 909 morți, victime ale supunerii oarbe în fața autorității.
  • +4 (4 voturi)    
    Popular.... (Luni, 1 aprilie 2019, 0:48)

    Observatory [utilizator]

    concluzia este simpla: romanului ii place sa fie sub comanda și adora dictatorii.
    Mafioți de la putere, măcar atât au învățat și aplica obiceiul divin:
    Dacă un dobitoc cu 4 clase, fost cizmar și bâlbâit , a condus zeci de ani un popor , de ce nu ar face și cei actual ?
    Doamne, parca toată prostimea s-a adunat in România !


Abonare la comentarii cu RSS

ESRI

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.

Aici puteti modifica setarile de Cookie

hosted by
powered by
developed by
mobile version