Touch Me Not îți dă o palmă peste ochi, intră cu bocancii în viața ta. Imposibil să mai vezi simpla mângâiere ca până acum, un freco-mengo programat în weekend. Corpul fără mângâierea Celuilalt se automutilează, intră în boală. Adina Pintilie și filmul său te aruncă direct în propria intimitate, în inconștientul tău bolnav. Te dă cu capul de propria sexualitate. După ce vezi filmul, nimic din dragoste nu mai poate fi ca înainte, animalule. Și lucrurile astea le-am simțit eu când am văzut filmul și le-am resimțit iar și iar acum două seri când am vorbit cu Adina Pintilie LIVE pe Facebook. Pipăie, dă și tu CLICK AICI PENTRU #CabinetuldePerspektive cu Adina Pintilie
7 ani a durat elaborarea, gândirea, realizarea filmului. 7 ani de găsit mărturisitori de traume și mărturisitori ai descătușelilor trupești. Filmul este “psihanalist”pentru tine, e deajuns să vezi trupurile protagoniștilor și traumele lor ca să-ți vezi răul. Mărturisirea unora a profundelor lor traume devine infinitezimală analiză a erorilor tale ca om, individ, ce dracu te consideri.
Privirea
N-aveam cum să încep dialogul altfel decât cu impresia mea că Adina Pintilie e un robot. În film, privirea regizorului este personaj. Tăioasă, tăcută, așteptând povestea Celorlalți. Un ochi de sticlă dacă vrei are Adina Pintilie pentru a nu deranja mărturisirile eroilor săi. Și ce vedea ochiul? O femeie speriată de mângâiere, care urlă când este mângâiată, lucrători sexuali, făpturi cu trupuri infinit diferite de normă, contrazicând flagrant prejudecățile.
M-au speriat ochii tăi de sticlă-i-am spus Adinei. Și ea mi-a spus: Era atâta umanitate acolo. Noi ardeam pe dinăuntru. Tu nu ai văzut că eram implicată? Ochii de sticlă? Prejudecata ta. Ți s-a părut poate pentru că folosesc un artificiu, un sistem teleprompter - mecanism care face ca atunci când personajul vorbește cu mine, să mă și vadă în camera de filmat. Intenția a fost clară: mecanismul acesta al privirii să transmită spectatorului: nu ești într-o bulă, ci ai acces privilegiat la experiența aceasta a corpului, a emoției.
Cât de adanc te-ai simtit privită?
Cât de adanc mă priveau ei.
Urâtul
Recunosc am văzut trupurile din film ca fiind urâte, urâte. Dar ascultându-le confesiunile, auzind relele, traumele prin care aceste trupuri au trecut mi-am adus aminte de propriile traume, proprii mei balauri. Și traumele mele de spectator și cele ale lor de “actori” au vorbit și eu n-am mai văzut urâtul. Devenisem fomist. Să înțeleg ce am pățit împreună pe lumea asta.
Adina Pintilie îmi spunea în dialog: În film, este frumusețea diferită de norme. Nicio clipă nu m-am gândit la această perceptie a ta, de urât. Christian, de exemplu, este o ființă superbă, da, diferită de așteptările comune. Dizabilitate? Are un corp care nu e ca la carte. El are acest corp dintotdeauna. Deci, nu știe care-i defectul, ce-i perfectul.
Care-i răul pe care ni l-am făcut? Ne e Frică de Celălalt
O societate care trăiește din etichete, din prejudecăți și-a creat frica de interacționare, de a intra în dialog cu Celălalt. Nimeni nu sare gardul, nu depășește norma socială care spune: fugi! De fapt, TU nu ești în stare să te vezi altfel decât fiind în normă. Dacă nu ești etichetat, intri în picaj psihic, în blocaj emoțional.
Eu, tu și noi am creat trauma.
Uite aici întreaga experiență, întregul dialog cu Adina Pintilie. A fost la #CabinetuldePerspektive. A fost LIVE pe facebook/perspektiva și facebook/hotnews.ro
DISTRIBUȚIA FILMULUI și CLICK pentru detalii tehnice Laura Benson Tómas Lemarquis Christian Bayerlein Grit Uhlemann Hanna Hofmann Seani Love Irmena Chichikova Rainer Steffen Georgi Naldzhiev Dirk Lange
13
6
