483,575,397 views pe Youtube? Ești nebuuuun? Da. Asta înseamnă bani, bre, nu cu sacul, cu nenumăratul. Bani infiniți pentru că Childish Gambino cu melodia “This is America” a luat Grammy. O manea a muzicii electro+rap+etno. Nimic mai mult decât un ritm cretin pus în buclă. O belire a tuturor muzicilor la modă. Trebuie însă să recunosc: bum, bun, recunosc, incredibil! M-a ciuruit. Pentru că, băi, nu-i doar atât. Doar fraier să fii să înțelegi doar atât. Tu chiar ești redus, tu chiar credeai că fac elogiul succesului ieftin? Mort după bani mai ești! Și superficial.
Ce vezi, dacă ești prost: Childish Gambino scoate niște sughițuri. Pe muzică hybrid, trupul omului este un gunoi, poate fi împușcat, tras de pe scenă, debarasat. De cine? De o "gorilă", cu barbă lumber, jumate dezbrăcată, care se trage de organe.
Ce vezi dacă-ți merge mintea? Sughițurile solistului sunt ritm, sunt obsesiva “This Is America”, o lume în care violența e la îndemână, este tolerată, este o banalitate. O ei la fugă, cin-te prinde? Ce lume ușor de păcălit, de stăpânit!
Morala? omorul dat din plictis. Dacă nu ești dudă, când vezi defilarea repetitivă de gloanțe și sughițuri a solistului îți dai seama că e ceva în neregulă, că omul vrea să spună ceva mai mult decât un masacru.
Mai mult el? Tu? Îți vine să sari să-l omori. Cum bă ăsta omoară fără număr, cu puștile servite de slugi?
Childish Gambino e un protest la adresa: prostiei omenești, succesului facil, criminalității, rap-ului în gol, electro-ului tâmp, bovinelor fără creier, surprizei și emoției media cultivate dement, aparențelor înșelătoare, ne-limitelor idioate în care și tu crezi.
Bucata muzicală câștigătoare a lui Grammy este un protest la adresa bovinei care suntem. Nu, nu suntem Childish Gambino, nu, nu suntem vedete! Ăsta e sentimentul când te crezi vedetă, comod așezată în fața smartphonului sau smarttv-ului. Nu suntem/ nu ești cu vedetele.
Suntem unul din trupurile alea măturate, duse cu duzina la ghenă.
Și tu și eu asta suntem dacă nu pricepem dincolo de ce mișto le zice Childish Gambino!
Bravo, Donald Grover, negrule, bărbosule, piticule în pantaloni pe burtică, superb! Sunt un mare fun al tău.
Și, dacă te simți jignit pentru cuvintele astea ale mele, să știi că și eu am făcut ca tine. Am exagerat un pic ca mulți comentatori political corrrectnesss să producă agitație, adică să creadă că vorbesc urât de tine, prostia lor am vrut să devină succcesul meu.
Nu știi că ei se agită, comentează? Nu te simți jignit.
Dumnezeesc ești la minutul 2:47 că lași în muzica ta o tonă de liniște și pe ea tragi cinic o marijuana. Dumnezeule, ce liniște fără mofturi cu milioane de proști nedumeriți care nu pricep.
20
5
