Andreea si Norbert au inceput proiectul Plai cat erau inca studenti din dorinta de a oferi Timisoarei ”un alfel de festival, unul care sa-i celebreze diversitatea si multiculturalitatea, unul care sa readuca in constinta colectiva ceea ce ne-a fost lasat ca mostenire, ceea ce ne face sa fim romani, banateni, timisoreni”
- Proiectul Perspective Diferite isi propune sa prezinte oameni care, prin pasiunea pentru ceea e fac, au abordat lucrurile diferit, creativ, adaugand o valoare certa domeniului in care activeaza.
Cum te-ai decis sa urmezi aceasta meserie?
Asta e o intrebare pe care amandoi o primi frecvent, dar partea interesanta, in cazul nostru, este ca aceasta meserie ne-a ales pe noi sau am fost suficient de deschisi incat sa primim experientele care au venit inspre noi si cele care s-au nascut ca efect al proiectelor pe care le-am generat. Am inceput PLAI cat eram inca studenti, iar apoi toate experientele profesionale pe care le-am avut au fost conectate cu faptul ca trebuia sa finantam festivalul, sa alegem oportunitati care sa ne ofere libertatea de a face voluntariat si sa putem mereu sa ne luam concediu in septembrie, de multe ori chiar si jumatate din luna august. Am avut noroc de angajatori care nu numai ca au inteles, dar ne-au sprijinit, ne-au ajutat sa crestem profesional si ca ONG si cu care inca pastram legatura.
Dupa prima editie de PLAI am fost headhunted in primul job pe pozitii de marketing, desi nici unul dintre noi nu studiase aceasta specialitate. Acest mix de studii de psihologie si stiinte politice, dar mai ales dovada proiectelor implementate, abordarea fata de munca si energia inepuizabila (asa parea atunci, la 19 si 20 de ani :)) au fost ingredientele care cred ca au contat pentru o companie locala de IT, cu acoperire nationala, care ne-a cooptat in echipa pentru a forma un departament de marketing, a oferi o strategie si a o implementa pentru segmente diferite de business. Au fost ani minunati in care am invatat enorm facand, am reusit sa experimentam, fiind insa mereu in conexiune cu impactul, cifrele si relevanta actiunilor noastre. Asta ne-a ajutat apoi, dincolo de job, in lumea non-profit. Profesional suntem un mix de specialisti in marketing (co-marketing, marketing intern, corporate), resurse umane, project management, change management, iar in ultimii ani, munca noastra non-profit ne-a oferit si full-time jobs.
In continuarea PLAI-ului am dezvoltat o intreprindere sociala, AMBASADA- centru cultural independent, hub-ul creativilor si ong-urilor care au nevoie de un loc pentru activitatile lor, un loc de conectare si crestere a capacitatii de implementare. AMBASADA este cea care ne-a scos din lumea corporate si ne-a oferit cadrul sa visam zilnic la cum si ce sa facem pentru comunitatea noastra. Acum, pe langa productia de evenimente sunt si antreprenori sociali.
Cat la suta din jobul tau e pasiune si cat la suta e munca?
100% munca si 100% pasiune. Sau, ca sa fim mai corecti matematic, un mix echilibrat sau total ne-echilibrat. Exista perioade in care munca ocupa mai mult de 24 de ore intr-o zi, dar nu ai putea sa le parcurgi daca partea de pasiune nu ar fi acolo, mereu prezenta. Unele decizii sunt dictate de suflet, pasiune si nu fac nici un sens financiar, sunt decizii pe care doar intr-o organizatie non-profit, cu voluntari, unde valorile si obiectivele soft pot avea autoritate mai mare fata de cifre. Dar fara multa munca, fara un minim (sau maxim, uneori) de decizii care au in minte sustenabilitatea, nu am putea visa in fiecare an sa producem evenimente care sa ramana cu iubitorii de diferit o viata intreaga. Pasiunea iti da energia sa lucrezi mult, sa depasesti limite si atunci cand crezi ca nu mai poti, sa iti dai seama ca totusi mai poti!
Care au fost provocarile din meseria ta pana in acest moment?
Unde sa incepem? Nu cred ca exista job-uri/ meserii/ proiecte care, facute cu toata dedicarea si seriozitatea necesara care sa nu vina cu provocari. Avem provocari zilnic si de multe ori am comparat situatiile prin care am trecut si trecem cu un rollercoaster continuu. Ai vesti bune, zile in care lucrurile merg natural si simplu, iar zile in care ai senzatia ca nimic nu mai are sens, ca pica cerul pe tine si... si o iei de la capat cu vesti bune, cu lucruri care isi gasesc rezolvarea, cu oameni care iti aduc un zambet si pur si simplu cu dovada ca trebuie sa continui sa faci ceea ce faci. De la vreme, resursa umana, planificare proasta, ah si o gramada de alte situatii, am trecut prin toate. Fiecare particica dintr-un domeniu vine cu specificul si provocarile ei. Cred ca singura varianta este sa fii mereu orientat spre solutii si sa stii ca provocarile vor fi mereu parte din viata ta. Singurele peste care trec mai greu sunt mentalitatile negative pe care ne incapatanam sa le schimbam. Si asta necesita timp. mult timp.
Cum a inceput proiectul Plai?
PLAI s-a nascut intr-o zi de vara, de iunie, dupa o vizita la Muzeul Satului Banatean. Un loc superb de care timisorenii parca uitasera, un loc pentru care ne-am dorit mai mult. Discutand atunci, am ajuns la concluzia ca Timisoara are nevoie de un altfel de festival, unul care sa ii celebreze diveristate si multiculturalitatea, unul care sa readuca in constinta colectiva ceea ce ne-a fost lasat ca mostenire, ceea ce ne face sa fim romani, banateni, timisoreni. Credem ca ajungi sa apreciezi mai mult ceea ce esti ca natie atunci cand intri in contact cu mai multe culturi, cand incepi sa vezi frumusetea diversitatii si a lucrurilor care ne aduc impreuna. Pasionati de muzica si de voluntariat, in general, de implicare in lucrurile marunte cu care fiecare dintre noi poate avea un impact, am creat conceptul de PLAI.
PLAI nu este doar un festival de muzica. Este un eveniment pentru toate varstele, plin de activitati menite sa nasca pasiuni si presarat cu muzica buna din toate colturile lumii. Diversitatea in toate formele ei este la ea acasa. Prima editie a festivalului s-a creionat in doua luni, iar echipa a crescut organic dintr-un general “eu cu ce va pot ajuta”. Am fost in asentimentul multor timisoreni care doreau altceva. Asa ne-am format ca echipa. Suntem cu totii voluntari (PLAI va ramane mereu 100% voluntariat), venind din medii cat mai diverse, cu interese diferite, dar cu dragoste pentru PLAI.
Am ajuns sa numaram a 9-a editie datorita echipei de voluntari, dar si datorita finantatorilor, partenerilor culturali, a publicului PLAI. Festivalul este al lor in egala masura si va exista cata vreme aceasta munca colectiva va continua. Meritul nostru este legat de munca neobosita si determinarea incapatanata, insa de la buget si pana la starea de PLAI, celelalte parti implicate au un mare cuvant de spus. Probabil asta este reteta care face festivalul sa creasca, pentru ca in fiecare editie ni se alatura noi si noi oameni frumosi.
Fiecare an este o aniversare si fiecare editie este, in multe privinte, cum a fost prima.
In fiecare an in septembrie, dupa festival, avem o sesiune de feedback si apoi, in trei saptamani, intalnirea de planificare pentru anul viitor. Incepem din octombrie cu tot ce inseamna finantari, sponsorizari, planuri de amenajare, prima contactare a partenerilor culturali si multe alte activitati. Un an intreg visam la fiecare PLAI si suntem recunoscatori pentru fiecare dintre activitati, asa diverse si unice cum sunt, nu numai datorita echipei de voluntari, dar si a finantatorilor, sponsorilor, partenerilor culturali si, foarte important pentru noi, a tuturor celor care vin sa se bucure de el, cumpara bilet, finantand evenimentul. Anul acesta aniversam a XI-a editie si prima in care suntem doar in pozitii de responsabili si nu de coordonatori, pozitie pe care a preluat-o colega noastra, Deea Radulescu.
Cu ce se diferentiaza fata de alte festivaluri de muzica din Romania? Ce il face unic?
PLAI e unic la fel cum, dupa parerea noastra, toate evenimentele sunt unice; concertele (cu ele avem noi contact mai mult) aduc oameni impreuna si creaza experiente care raman cu tine o viata intreaga. Acea combinatie de "aici", "acum", precum si fiecare individ care le alege fac din orice experienta ceva unic. La fel si PLAI, in fiecare dintre editiile sale este unica si irepetabila. Combinatia de public, echipa de organizatori voluntari, artisti, parteneri culturali, totul formeaza o energie care nu poate fi explicata in cuvinte, este extrem de valoroasa si nu se repeta. E atunci, acolo, pentru cateva ore speciale in care cu totii vin cu sufletul deschis.
PLAI este unic si pentru ca, fiind non-profit, organizat 100% din voluntariat, isi asuma sa faca lucrurile diferit, noi, (unele) care nu fac nici un sens financiar... Asa am organizat festivalul in primul an, intr-o mana de oameni, intr-o locatie uitata de lume (si, in plus, departe de centrul orasului), am facut investitii enorme intr-un loc pe care il folosim 3 zile pe an, aducem si promovam artisti valorosi, dar care nu umplu standioane, iar la editia cu numarul 10 am trecut testul publicului: capacitatea maxima a Muzeului Satului Banatean a fost umpluta desi am tinut secrete numele artistilor care urmau sa urce pe Scena Mare. Acestea sunt experientele unice pe care stii ca nu vrei sa le ratezi si care stii ca te vor imbogati o viata intreaga. Noi suntem norocosi pentru fiecare persoana din public care ni se alatura in fiecare an si care, o parte, dincolo de faptul ca finanteaza evenimentul prin bilet, se alatura si echipei de voluntari. Asta e unic.
Toti cei cu care am colaborat, artisti si echipe de management si booking, persoane care se intrec in liste lungi de evenimente la care au participat, ne spun mereu cat de special se simt in timpul festivalului si cum, pentru ei, este cu totul unic si "priceless". Asta simtim si noi legat de voluntariat, de a face lucrurile sa se intample, iar PLAI e unic pentru ca e felul nostru de a lupta cu mentalitatea "nu se intampla nimic", "la noi de ce nu se poate?" , "nu se poate", ... si multe altele sintagme neajutorate. PLAI este unic pentru daca o mana de tineri de 20 de ani au reusit sa il faca, asa cum e el, inseamna ca nu trebuie sa fie un eveniment izolat.
Crezi ca ai descoperit o perspectiva diferita/speciala in jobul tau? Care e aceea?
Perspective diferite descoperim poate mai usor atunci cand interactionam cu alte job-uri. Suntem fascinati de mestesuguri subestimate, de job-uri care se uita, dar mai ales de oamenii care se incapataneaza sa le tina in viata. Tehnicalitatile multor job-uri, facute bine, cu multa munca si rabdare, devin speciale. Uneori par noi, doar pentru ca devin tot mai rar intalnite. Traim niste vremuri in care ne vom reintoarce la aprecierea si dezvoltarea mestesugurilor si asta ma bucura. Incepem sa ne concentram mai mult spre tehnic, spre specializare si asta se vede si in joburile de productie de evenimente. Se dezvolta tot mai multi oameni, se dezvolta nise de joburi din industrie si, cel mai mult, se dezvolta mentalitatea legata de munca: ma bucura atunci cand voluntarii stiu foarte clar ce anume vor sa invete din experientele de voluntariat. Pentru domeniul nostru, care este foarte pestrit, de altfel, si care ne obliga sa interactionam cu multe domenii, cred ca cel mai important este sa iti construiesti o echipa si sa dezvolti oameni tehnici care sa sustina productia creativa. Industria creativa este atat de bogata si diversa, cu o sumedenie de fatete care dau nastere de meserii si joburi; trebuie doar sa incepem sa le facem cu seriozitate si dedicare pentru a le dezvolta.
Ce crezi ca te face unic in domeniul tau?
Fiecare dintre noi este unic si totusi cu atat de multe in comun. Suntem unici prin ce alegem sa oferim/aducem in fiecare lucru pe care il facem, pe care il producem pentru noi, pentru ceilalti. Cred ca abordarea noastra de a nu mai astepta solutii din exterior ci a le implementa atunci cand identificam o nevoie este pe cat de unic, pe atat de usor de gasit peste tot in Romania, in diferite comunitati, dar si in lume. Am intalnit oameni care au gandit si simtit ca si noi si au actionat in comunitatile lor. Oricat de singur te simti in acel moment de inceput, iti dai seama apoi ca nu esti. Alti oameni care impartasesc valorile si energia ta se alatura si se implica, fiecare in felul sau. Ceea ce raman unic fiecaruia dintre noi este tocmai aceasta decizie de a actiona si actiunea in sine. Prin urmare, ne fac unici tot ceea ce am ales sa facem. PLAI, AMBASADA, fiecare implicare, fiecare participare, fiecare actiune, alegere dar si toti cei care au crezut in noi, fie ca vorbim de familie, prieteni, colegi de job sau de voluntariat, fiecare calatorie, fiecare conversatie, fiecare zambet.
Daca ai putea schimba un lucru in domeniul tau, care ar fi acela?
Nu cred in solutii miraculoase; nu cred ca schimband un singur lucru poti aduce imbunatatiri majore, pentru ca vorbim mereu de sisteme, de o gramada de lucruri care depind unele de altele, care se influenteaza si uneori un lucru aparent daunator pe termen scurt poate avea o implicatie strategica pe termen lung. Cred in multa munca, cu multa pasiune. Probabil, ca si ONGist convins si om care creaza cadrul de desfasurare pentru domeniu creativ, ceea ce imi doresc cel mai mult este sa cresc capacitatea de implementare care intreaga industrie creativa sa creasca. Asa ca, probabil, nu as schimba, ci as adauga acestei industrii mentalitatea de a-si construi singura cadrul in care sa existe si sa creasca. Astfel cred ca nu va mai trebui sa ceara finantare ca si domeniu ce necesita sprijin, ci va ajunge o prioritate, o industrie care sa se poata auto-sustine si care trebuie crescuta strategic, care sa fie un partener egal de discutie cu oricare alta industrie si care sa genereze forta de specializare din interior.
Ce planuri de viitor ai? (in ceea ce priveste jobul)
Mereu am avut o lista lunga de proiecte care asteapta (cuminti) timpul lor pentru a fi implementate. Sunt proiecte foarte diverse, cu un fir rosu care le uneste: de a aduce lumea impreuna, de a creste capacitatea de a actiona pozitiv si sustenabil. De la scoli de productie, la workshop-uri si masterclasses, la dezvoltarea de business-uri suport in domeniul productiei de evenimente, pana la salvarea patrimoniului industrial prin reconversii culturale masive si schimbari legislative. Ceea ce ne place mult este sa dezvoltam idei, sa le implementam, sa le facem sustenabile si, intre timp, sa crestem oamenii care sa le preia si sa le duca mai departe. Am avut mereu norocul de a fi inconjurati de oameni frumosi care, workoholici ca si noi, nu se multumesc cu suficient, ci isi doresc mai mult. Alaturi de astfel de oameni simti ca poti muta munti si doar cu ei simti ca poti realiza ce pare imposibil.
Material sustinut de Grolsch
