Robert Obert a descoperit desenul inca de la varsta de 3 ani. De atunci deseneaza mai tot timpul, in metrou, acasa, la cafea cand iese in oras, chiar si la bere, asa chiar cum el ne-a povestit. "Cred ca putem vorbi de perspective diferite in multe domenii de activitate, nu doar in arta vizuala. Nu reinventeaza nimeni roata, dar ne putem stradui sa fim ceva mai sinceri in ceea ce priveste unghiul de perceptie".

Robert ObertFoto: Arhiva personala
  • Proiectul Perspective Diferite isi propune sa prezinte oameni care, prin pasiunea pentru ceea e fac, au abordat lucrurile diferit, creativ, adaugand o valoare certa domeniului in care activeaza.

1. Cand te-ai apucat de desenat si care a fost momentul in care ti-ai dat seama ca este mai mult decat o pasiune?

Robert Obert: Zic asta ca o moara stricata, dar imi place de fiecare data. Pe la 3 ani. Nu cred ca pe la varsta aia stiam ce-i aia pasiune iar intre timp lucrurile nu s-au schimbat. Desenul la mine nu pasiune sau mai mult decat atat, desenul e. Cand nu va mai fi desenul, probabil n-o sa mai fiu nici eu.

2. Cat la suta din jobul tau e pasiune si cat la suta e munca?

Robert Obert: Uneori cuvintele astea ma-ncurca asa de tare, cum e de exemplu "job". E munca foarte multa ca sa intru in starea de a lucra. Pasiunea (alt cuvant care ma incurca) e permanent acolo. Desenez mai tot timpul, in metrou, acasa, la cafea cand ies in oras, chiar si la bere. Multe sunt exercitii, sunt mecanisme care ma mentin viu si ma decupleaza de la matrice, daca vrei.

3. Ce provocari ai infruntat pana acum?

Robert Obert: Cred ca as putea scrie o carte despre provocarile din viata mea. Au fost si sunt pe toate planurile provocari, asa cum avem cu totii, diferenta la mine e ca s-au nuantat intr-un fel care m-a ajutat sa fiu ceva mai lucid si mai recunoscator pentru ceea ce am si pot folosi. Cred ca cea mai mare provocare e sa transmit mesajele pe care le percep fara sa fiu redundant. Traim intr-o lume plina de oameni si mesaje doar din coaja, fara substanta, fara esenta. Incerc sa ma feresc de asta.

4. Crezi ca poti vorbi despre o perspectiva diferita in domeniul tau de activitate?

Robert Obert: Cred ca putem vorbi de perspective diferite in multe domenii de activitate, nu doar in arta vizuala. Nu reinventeaza nimeni roata, dar ne putem stradui sa fim ceva mai sinceri in ceea ce priveste unghiul de perceptie. Vizualul totusi are o putere mai mare pentru ca e, in continuare, primul impact. Mi-ar placea in viitor sa mergem in galerii si, in loc sa vizualizam arta expusa, sa o adulmecam sau sa o pipaim. Just a playful thought, for now.

5. Cum crezi ca ai contribuit la crearea unei noi viziuni? Ce crezi ca te face unic?

Robert Obert: Sa nu folosim cuvinte mari. Sunt unic in limita ADN-ului, iar cu viziunea mi-e teama sa nu intram la Vasile Voiculescu.

6. Daca ai putea schimba un lucru in domeniul tau, care ar fi acela?

Robert Obert: E o intrebare grea, pentru ca suntem intr-o perioada de tranzitie la nivel global si presiunea e destul de mare. Si nu ma refer doar la arte aici. As vrea sa schimb focusul asta pe ego. Nu ma intelege gresit, e bine sa te concentrezi pe sine si pe introspectie in scopul dezvoltarii, dar e prea putina grija de sine si, desi e foarte mult despre ei mai nou, oamenii au uitat de fapt cine sunt.

7. Ce planuri de viitor ai?

Robert Obert: Imi doresc sa pot continua sa desenez si sa dau mai departe prin ce fac acea luciditate de care avem nevoie cu totii, noi cei prinsi in marea masinarie. Dar, concret, urmeaza sa mai mazgalesc niste pereti, am niste proiecte de banda desenata la care lucrez in prezent, printre care si continuarea de la Profetia Urbana, pregatesc niste expozitii, arunc cu desene-n stanga si-n dreapta, pe scurt. Viitorul suna bine, vorba poetului.

8. Ce iubesti cel mai mult la jobul tau?

Robert Obert: N-am privit niciodata ceea ce fac ca pe un job, chiar daca si lucrez, pe langa proiectele personale, la un studio. Totul e destul de liber, chiar daca am multe provocari. Cred ca asta iubesc la ceea ce fac, ca sunt provocat sa fiu liber, desi ma-ncapatanez sa nu fiu, uneori.

Material sustinut de Grolsch