Cum se întâmplă de cele mai multe ori în tehnologie, întâi este o idee, apoi vine și produsul care să-i dea o formă ușor de înțeles. E cazul acum cu Metaverse despre care tot auzi în ultimii doi ani.
Ce e în spatele conceptului Metaverse ar putea foarte bine să fie cu adevărat ceea ce intuiau oamenii că e următoarea etapă pentru internet: o viață cu adevărat digitală. Din multe puncte de vedere, nu este o idee radical nouă sau una care să vină cu o soluție nemaivăzută la o serie de probleme. În schimb, este un mix și o sinteză de tehnologii pe care omenirea a ajuns să le cunoască și folosească în ultimii 20-30 de ani. Și în acest caz apariția internetului e punctul de pornire pentru a consolida alte concepte.
Internetul rudimentar a apărut în anii ‘80, iar la începutul anilor ‘90 au fost puse bazele a ceea ce acum numim world wide web. Din acel moment s-a deschis o autostradă a oportunităților. Ideea unei faze superioare a internetului, căreia acum îi spunem Metaverse, a venit firesc. Termenul a apărut prima dată în 1992 în romanul „Snow Crash” scris de Neal Stephenson. Și e un cuvânt bun, nimic de zis.
A doua piatră de temelie pentru un mediu care imită lumea reală a fost pusă în 1998, de inginerul Wei Dei care a propus conceptul b-money, o monedă digitală, descentralizată, adică ce-i Bitcoin (apărut în 2009) în prezent și alte monede similare. Iar în 2003 a fost făcut și un prim pas considerabil în direcția conturării acestei lumi prin lansarea jocului Second Life. Excelent nume.
În toată această cronologie tot o carte, apoi un film, a contribuit la popularizarea ideii: „Ready Player One” de Ernest Cline a propus, în 2011, o lume virtuală în care poți evada, în care îți poți construit o altă viață și în care poți fi cum vrei. În 2018, Steven Spielberg a împachetat universul acesta într-un film.
Sursa: Screenshot din filmul "Ready player one"
Consolidarea Metaverse a venit în următorii ani prin apariția NFT-urilor și a rețelei Ethereum care folosește tehnologia blockchain, dar o duce un pic mai departe decât Bitcoin, adică servește și drept infrastructură pentru aplicații descentralizate și smart contracts (gândite în anii ‘90, dar transformate în realitate odată cu Ethereum) care ar trebui să fie imune în fața fraudei sau controlului de către o entitate centrală.
Decentraland în 2015 a fost apoi primul demers semnificativ în a contura ideea Metaverse și-a transforma conceptul jocului Second Life în ceva mai mult. Au apărut apoi nume ca Somnium Space, Cryptovoxels și Sandbox. În 2021, cele patru au generat vânzări de circa 440 milioane de euro în „pământ” digital. În 2022, estimările sunt că valoarea tranzacțiilor de tipul acesta se va dubla. Totodată, Sandbox deține și un record: o tranzacție de 3,8 milioane de euro pentru teren în acest univers.
O cronologie pentru Metaverse, după cum a fost prezentată în cercetarea „Artificial Intelligence for the Metaverse: A Survey”
Pe harta asta a Metaverse nu trebuie și nu pot fi ignorate jocurile video care fie au familiarizat utilizatorii cu diverse elemente din acest univers digital, fie au popularizat domeniu. Fortnite, de exemplu, a găzduit în 2020 concerte. Travis Scott a atras circa 12,3 milioane de participanți, o cifră aproape imposibil de obținut în realitate. A fost, desigur, și momentul Pokemon Go, care a suprapus un layer digital peste lume și-a transformat telefonul într-un unealtă de interacțiune cu lumea virtuală. Iar în toamna lui 2021 Facebook a anunțat că vede în Metaverse viitorul internetului. Și acela a fost momentul din care a început lumea asta să fie de interes pentru și mai mulți oameni.
Metaverse nu există, de fapt. Așa cum nici internetul nu există
Dacă până acum am vorbit despre cum Metaverse a apărut și a început să existe, acum poate fi un moment excelent să zic că, de fapt, nu există. Și e un motiv simplu pentru care e adevărat: nici internetul nu există. Ceea ce numim „internet” și „Metaverse” sunt, de fapt, conglomerate de tehnologii. Nu poți investi, de exemplu, în internet, să deții ceva din internet. Dar poți deține dintr-o aplicație care folosește internetul. Așa e cazul și cu Metaverse.
Nu există un singur loc în care el există. E doar un nume, un concept și o structură pentru a îngloba mai multe elemente.
Când iei Metaverse pe bucăți, începe să capete sens. Deocamdată, proiectul e în faza în care sunt foarte multe inițiative. Facebook deja și-a anunțat public intențiile și a redenumit în „Meta” compania care controlează toate entitățile (WhatsApp, Instagram, Oculus, Facebook). Microsoft a cumpărat în 2017 compania VR AltspaceVR. HTC propune VIVERSE. Ce rămâne esențial e că, dincolo de lumea digitală în care interacționezi sau vei interacționa, este vorba de un întreg ecosistem. Doar că nu există încă o standardizare propriu-zisă și interoperabilitatea lipsește.
Fiecare versiune de Metaverse, ca fiecare blockchain, vine cu propriul lui limbaj și sistem, după cum a subliniat pentru HotNews Tiberiu Jakab, consultant IT și rulează proiecte pe crypto de șase ani, este bine să fii un inginer IT suficient de versatil să te poți adapta. În acest sens, e important de reținut că pentru smart contracts sunt folosite diverse limbaje de programare. „Ethereum operează cu propriul limbaj de programare numit Solidity care e Turing-complete (codul Bitcoin e Turing-incomplete), Tezos lucrează cu o variantă de Python și Atom sau Luna cu Go. Iar Elrond din România folosește Rust.”
Astfel, conectarea cu blockchainul se face printr-un limbaj de programare pentru smart contracts – în funcție de platformă și alegere – și aplicația care rulează propriu-zis pe blockchain poate fi dezvoltată în alt limbaj de programare.
Recomandarea lui, pentru cei care vor să dezvolte în zona asta, e să înceapă de la limbajul cunoscut și să caute blockchainul sau implementarea de Metaverse care funcționează pe el. Invers, dacă ai un Metaverse anume în vedere, intri în documentație și înveți. Că, în esență, Metaverse e un app peste blockchain.
„Metaverse nu e neapărat un univers digital, de-aia e meta. Ai ce ai în universul normal transferat în digital, plus asseturi digitale exclusive lui, care abia acum prind valoare investițională prin vânzarea ca NFT. Vedem câte din ele o și păstrează la o cădere a pieței”, a subliniat Tiberiu. În contextul acesta, ce-a făcut Ethereum față de Bitcoin a fost să adauge pe tehnologia blockchain automatizarea plăților, ceea ce a dus la smart contracts, și a deschis calea pentru NFT. „Pe scurt, că toți întreabă ce e, NFT-ul este un titlu de proprietate digital, cum Bitcoin sunt bani digitali. Cu ajutorul acestor două tipuri de asseturi: cryptomonede (bani) și NFT-uri (titluri de proprietate digitale), poți transfera în spațiul digital orice valoare din spațiul real. Și dacă tot avem toate valorile din viața reală acolo, și ceva în plus, de ce nu am avea și un spațiu digital pe unde să ne plimbăm?”
Sursa: Screenshot Decentraland
Astfel, infrastructura economiei e cunoscută, că e cea din viața reală în limitele legii. De aceea, de exemplu, acțiunile de bursă nu se pot transfera pe crypto. Deocamdată. Sau animalele de companie. „Să zicem că te plimbi printr-unul din Metaverse-uri, de exemplu Decentraland, unde eu am cumpărat pământ la licitația din decembrie 2017 și mă credea lumea nebun. Te plimbi pe-acolo, poți pune și o cască VR, intri într-o galerie digitală și poți cumpăra un tablou digital, dar poți cumpăra și un tablou fizic și îl vei primi prin poșta acasă.”
M-am referit la începutul articolului și la Second Life, și la Fortnite. Deși vizual ai putea spune că sunt un fel de Metaverse, există o mare diferență, după cum a nuanțat-o Tiberiu. Spre deosebire de un joc normal, unde asseturile și banii nu prea au valoare, și nici tu ca jucător n-ai drepturi pe ce obiecte sau bani câștigi în joc, aici obiectele sunt NFT și le deții tu, terenul la fel. Banii au valoare. Mențiunea, în faza asta, e că multe rulează în browser și eventualele limitări vin de la tehnologia propriu-zisă.
Lumea pe care o vezi în Metaverse și ce poți face acolo
Dacă infrastructura economică diferențiază proiectele Metaverse de jocuri, când vine vorba de cum interacționezi acolo și ce descoperi deja e în lumea creației de jocuri video. Sigur, cu mențiunea că, în funcție de platformă, pot fi necesare anumite cunoștințe. Dacă cel mai des acum vezi proiecte implementate pe virtual reality, unde căștile deja sunt iconice, scopul e ajungerea la Extended Reality (XR). Nu suntem departe de momentul în care vom interacționa cu obiecte digitale într-o lume 3D de parcă ar fi în realitate. Și aici te poți uita la filmul Ready Player One și îți cam faci o idee.
Ca în film, dar și în realitate, imersiunea se face cel mai bine printr-un dispozitiv pe care îl porți pe cap, fie că este o cască, fie că vorbim doar de-o pereche de ochelari. În acest context, Andreea Bunica, care predă și cercetează aplicații AR în industria construcțiilor la Universitatea din Hong Kong, a explicat pentru HotNews că în drumul spre XR vorbim de AR și VR care se regăsesc acum în dezvoltare la nivel software, adică stadiul în care sunt create fie lumile digitale, fie elementele care să fie suprapuse peste cele reale. Și cum cel mai des întâlnit mediu pentru dezvoltare este Unity (Java, C# sau visual programming prin Bolt), poate fi un punct de pornire pentru cei interesați de domeniu.
În completarea ideii cu Unity, Unreal Engine este un alt mediu popular pentru dezvoltare. Vlad Anghelahar, Team Leader, Engineering Guild în cadrul studioului românesc Amber, a adăugat că pentru Unity dezvoltarea se întâmplă în C#, în timp ce pentru Unreal e în C++. În ceea ce privește platforma, dezvoltarea pe macOS sau Linux depinde foarte mult de modul în care creezi lumea respectivă. „Dacă folosești un engine ca Unity sau Unreal în dezvoltare, principalul avantaj pe care îl ai este că poți face build-uri și pentru macOS, și pentru Linux în același codebase. Dacă folosești un engine custom, este datoria ta să asiguri suportul pentru diverse platforme care fiecare gestionează niște aspecte fundamentale în mod diferit”, a explicat Vlad. Rămâne însă valabil un concept care caracterizează orice dezvoltare de produs digital: deschiderea și apetitul spre învățare.
Sursa: Microsoft
În zona AR și VR, după cum a spus Andreea, platforma de dezvoltare nu are chiar un impact considerabil asupra produsului final. „AR/VR sunt, în principal, derivate din web dev și gaming industry, așa că macOS și Linux sau Windows sunt potrivite pentru dezvoltare, iar ca target platforms vorbim, în general, de iOS sau Android și căști sau dispozitive similare. Linux e, în general, foarte interesant pentru dezvoltarea workflow-urilor hibrid, în care aduci sisteme robotice în combinație cu AR, dar totul se complică odată ce începi să te joci cu conectivitatea între Linux, Windows și web.”
Dincolo de platforme și implementări, care se vor schimba, adapta și evolua constant, Tiberiu a spus că pentru și în Metaverse e mai important că poți crea orice. „Ai practic tot ce îți trece prin cap din lumea reală combinat cu tot ce îți trece prin cap din lumea digitală. Eu de-aia mă tot plimb, de fapt, în spațiul asta de crypto de ceva ani și uneori mai fac și bani.” Cât despre interoperabilitate între diversele implementări, el a mai zis că se lucrează în direcția asta. „Până la urmă dacă simți nevoia unui bridge, du-te și fă-l. Documentație și transparență ai.”
În acest sens, merită menționat Cosmos SDK (scris în Go) cu care poți construi propriul blockchain. Sunt deja peste 260 de aplicații și servicii care-l folosesc și e interoperabil cu altele din Inter-blockchain Communication Protocol (IBC).
Ce aduce Metaverse, ca noutate importantă față de alte lumi digitale, e că în blockchain e stocat titlul de proprietate asupra unui NFT, iar NFT-ul respectiv e stocat în cloud normal sau un cloud descentralizat, unde este recompus din mai multe locuri pe baza informațiilor din blockchain, după cum a rezumat situația Tiberiu. Poate fi un punct bun de pornire ca să te pui la punct cu ideea de Metaverse, cu ceea ce știi deja, cu tehnologiile pe care le-ai folosit deja. Asta și pentru că viitorul se conturează drept spectaculos. „Metaverse, în timp, va face să dispară complet această dihotomie real-digital, pentru că separarea începe să piardă din sens”, a concluzionat Tiberiu.
Pagini de [cod]
