În ultimele două săptămâni, politicienii au început să spună că vor să schimbe din nou sistemul de vot pentru alegerile parlamentare. Băsescu şi Ponta vor uninominal „curat“, deşi acest sistem de votare duce la o reprezentare neproporţională şi avantajarea primelor două partide. Dar există un sistem de vot ce poate satisface pe toată lumea.
O problemă ce apare în cazul tuturor sistemelor de votare folosite în prezent, problemă mult mai accentuată în cazul votului uninominal, este rotunjirea. În sistemul uninominal curat dintr-un singur tur, oricare ar fi proporţia voturilor exprimate pentru fiecare candidat, aceasta se rotunjeşte fie la 100%, fie la 0%. Dacă într-un colegiu 35% votează cu PA, 33% votează cu PB iar 32% votează cu PC, rezultatele sunt rotunjite la: 100% PA, 0% PB, 0% PC. Aceste erori sunt mici la nivelul unui singur colegiu – această rotunjire de la 35% la 100% este practic o rotunjire de 65% dintr-un mandat de parlamentar, dar la nivelul întregii ţări aceste rotunjiri se adună şi produc o reprezentare neproporţională a intenţiilor de vot ale populaţiei. De exemplu, la ultimele alegeri parlamentare din Regatul Unit, primele trei partide au obţinut 36%, 29% şi 23% din voturi, dar numărul de mandate obţinute a fost de 47%, 40% şi 9%. Practic votul uninominal avantajează primele două partide şi elimină aproape complet orice alte partide, ceea ce se poate vedea atât în SUA cât şi în Regatul Unit.
Chiar şi în sistemul votului pe listă există rotunjiri care distorsionează votul popular cu 1-2 mandate: sistemul actual foloseşte metoda lui d’Hondt pentru aporţionare, metodă ce tinde să avantajeze uşor cele două partide ce au primit cele mai multe voturi (la sfârşitul articolului voi scrie despre ce face exact această metodă, dar nu voi arăta cum şi pe cine avantajează). Pe deasupra, voturile unor români pot valora cu până la 55% mai mult decât ale altora, fiindcă unele colegii electorale pot avea o populaţie mai mare cu 55% decât altele, dar tot un singur mandat.
Dar există un sistem de vot care este şi uninominal, şi exact proporţional. Sistemul se numeşte reprezentare directă şi a fost propus încă din anii 1860 de J. Francis Fisher şi Simon Sterne. Ideea de bază este foarte simplă: în loc ca rezultatul alegerilor să fie un parlament unde fiecare parlamentar are o putere de vot egală, rezultatul alegerilor este un parlament unde fiecare parlamentar are o putere de vot mai mică sau mai mare, putere proporţională cu numărul persoanelor care l-au votat. Un astfel de corp legislativ există deja: Consiliul Uniunii Europene. Acolo, de exemplu, Germania are 29 de voturi, Spania are 27, România are 14, Suedia are 10, iar Malta are 3. Când o lege este supusă la vot, se adună voturile ţărilor care votează DA, iar dacă acest număr trece de pragul necesar (74% în cazul Consiliului UE, 50% în cazul acestui sistem de vot numit reprezentare directă) legea este promulgată.
Cum se aleg parlamentarii în acest sistem? Există un singur colegiu electoral cu toţi candidaţii. Pui ştampila pe candidatul preferat. După alegeri, se numără voturile pentru fiecare candidat. Primii 300 intră în parlament (după cum au votat românii la ultimul referendum), iar fiecare dintre aceşti parlamentari va avea în parlament un număr de voturi egal cu numărul de voturi obţinute la alegeri. Pragul electoral este implicit scorul celui de-al 300-lea candidat.
Ce avantaje are acest sistem? Este atât uninominal curat cât şi proporţional (după aplicarea pragului electoral). Nu mai există problema delimitării colegiilor, asigurând că voturile tuturor românilor sunt complet egale. Am scăpat de formulele magice ce produc situaţiile ciudate din 2008: Crin Antonescu câştigă alegerile de pe locul III sau PSD-PC ia mai multe voturi decât PD-L dar mai puţine mandate. Este un sistem curat, intuitiv şi uşor de înţeles.
Ce dezavantaje are acest sistem? În primul rând cred că acesta reduce puterea partidelor mai mult decât alte sisteme fiindcă independenţii pot primi voturi din întreaga ţară, dar nu sunt în competiţie cu listele de partid (şi probabil din acest motiv acest sistem de vot nu va fi niciodată implementat). În al doilea rând, cel puţin teoretic este posibil ca românii să voteze un parlament format din trei oameni (sau unde trei oameni au 90% din puterea de votare); acuma, nu ştiu de ce acest lucru ar fi un dezavantaj şi nu un avantaj – ne-am obişnuit cu sisteme politice unde executivul este mic şi legislativul este mare – dar dacă asta este ceva bun sau rău cred că face obiectul unei alte discuţii.
Citeste articolul complet si comenteaza pe Contributors.ro
