Astăzi, conform anunţului Primului Ministru Boc dat acum o săptămână, ar trebui să fie dată publicităţii noua listă de medicamente compensate, o nouă regulă de compensare şi un sistem nou de taxare a comerţului cu medicamente, care de altfel este şi subiectul acestui material.
Taxare/impozitarea/contribuţia de tip clawback a fost introdusă în România în urmă cu exact 2 ani prin OUG 104/2009. La data publicării Hotărârii de guvern care va fi aprobată astăzi se vor fi stins definitiv obligaţiile de plată a contribuţiei cu pricina introduse acum 2 ani iar statul va renunţa irevocabil la venituri estimate de MF (si prevăzute in bugetul de stat) de peste 500 milioane lei pe an si cumulat pe doi ani, de peste 200 milioane de euro!!
Nu voi analiza clawback-ul in acest material (voi reveni pe larg) insa trebuie sa fac unele precizări. OUG 104/2009 a avut un viciu de forma, o omisiune care putea fi lesne corectata: nu a precizat că taxarea de 5-11% pe cifra de afaceri cu medicamente se va aplica exclusiv la livrările plătite din bugetul CNAS. În lipsa acestei precizări (care necesita doar o simplă rectificare) contribuţia ar fi urmat să fie plătită şi pentru medicamentele vândute “la liber” ceea ce ar fi fost o exagerare însă NU ŞI O ILEGALITATE! Guvernul şi-a dat singur cu stângul în dreptul impunând un termen de emitere a ordinului comun de ministru şi preşedinte al CNAS de 15 zile.
Guvernul a abuzat de lege şi a încălcat-o în acelaşi timp!
Abuzul a fost ignorarea preambulului ordonanţei care avea în vedere “creşterea constantă a numărului de pacienţi care beneficiază de serviciile oferite de sistemul public de sănătate şi care a condus la creşterea semnificativă a cheltuielilor suportate din surse publice, se impune suplimentarea surselor de finanţare a sistemului public de sănătate în regim de urgenţă”. Neaplicarea ordonanţei (respectiv necolectarea celor 200 de milioane de euro) este dovada cea mai evidentă a ceea ce înseamnă PROASTA GUVERNARE. Preambulul ordonanţei arată ca Guvernul avea cunoştiinţă de o situaţie grava, care impunea o măsură de urgenta – emiterea unei act normativ cu valoare de lege – sărind peste Parlament, după care, timp de 2 ani nu a mai făcut NIMIC pentru a rezolva aceasta urgenta legata de o categorie foarte vulnerabila de cetăţeni – bolnavii României.
