Operatiunea care trebuia sa-l inlature pe Gaddafi de la conducerea statului Libian si sa sfarseasca razboiul civil inceput la sfarsitul lui februarie a.c., a fost pusa la punct de aliatii occidentali la o luna dupa inceperea operatiunilor de protectie a populatiei civile care se revoltase impotriva dictatorului. Conform rezolutiei ONU, statele membre ale consiliului de securitate trebuiau sa asigure o zona de excludere aeriana (NFZ). In mai putin de 24 de ore, sambata 20 martie, o forta aeriana de aproximativ 12 avioane franceze a atacat trupele libiene din apropierea orasului Bengazi, salvand acest oras al rebelilor de un masacru sigur.
Daca in aer lucrurile stateau bine si revoltatii libieni puteau fi in siguranta in fata unui atac masiv al trupelor lui Gaddafi, la nivel terestru neputinta totala generata de lipsa unei conduceri militare si a unei forte antrenate a condus la un conflict de uzura, care a durat atata timp cat a fost necesar aliatilor occidentali sa creeze o forta care cel putin de iure putea sa arate succese si sa invinga trupele loiale dictatorului.
Aceste forte, adica revolutionarii, nu ar fi putut invinge trupele lui Gaddafi fara un ajutor activ al aliatilor occidentali la nivel terestru, antrenand, echipand si de multe ori preluand activitati 3C (comanda, comunicatii si control). Cand NATO a preluat comanda impunerii zonei de excludere aeriana (NFZ), aceste operatiuni cvasi-clandestine au trebuit sa fie activate paralel cu operatiunile NATO si in nici un caz sa nu aiba o tangenta activa cu comandamentul operational al NATO.
Primele stiri despre activitatile terestre au aparut in presa pe la sfarsitul lunii mai, fiind probate de secvente filmate de al-Jazeera si articole in the Guardian (vezi sursa). Ultimele evenimente din Tripoli si cucerirea rapida a majoritatii cartierelor din oras, inclusiv rezidenta fortificata a lui Gaddafi din Bab al-Azizia, au scos la iveala participarea in planificarea luptelor, dar si de multe ori activa a unor forte terestre aliate. Aceste forte includeau efective comando britanice SAS, franceze 2REP (Groupe des commando parachutiste) si americane, care apartineau de US Navy DELTA.
Conform agentiilor de stiri si siturile specializate, cucerirea rapida a orasului a fost facuta sub comanda unor forte din statele arabe – Jordan’s Royal Special Forces, care sunt specializate in lupte urbane si cucerirea instalatiilor fortificate. Dupa incidentele care au condus la uciderea generalului Abdel Fattah Younes, (vezi pe Contributors –“ Moartea unui general”) unitati ale fortelor speciale ale Qatarului au preluat paza oficialilor civili si militari din Consiliul de Tranzitie Libian. (Vezi sursa A si sursa B)
Avand in vedere ca de la inceput s-a configurat opinia ca Gaddafi poate fi invins numai daca va pierde capitala Libiei, Tripoli, coordonatorii occidentali au pus la punct actualul plan, care este in proces de desfasurare in Tripoli. Planul a asteptat terminarea demersurilor prin care s-au asigurat adeziunea triburilor relevante si creerea unor forte de atac, insclusiv desant marin sub comanda franceza, trimis din Misrata, port aflat in mainile revolutionarilor.
Planul de cucerire a capitalei libiene a primit numele de cod Operatiunea “Zorii Sirenei” (Operation Mermaid Dawn; in araba – amaliyyat fajr arusat el-bahr). Probabil ca numele reprezinta si metafora prin care a fost descris orasul Tripoli – mireasa sau logodnica marii. Operatiunea a inceput pe 13 august cu forte care includeau unele triburi de la granita cu Tunisa si au coborat din muntii Nafusa ( mai mult un podis – varfurile cele mai inalte nu depasesc 700 de m) incercand sa izoleze capitala libiana de granita cu Libia, cucerind orasele aflate pe autostrada care duce la aceste granita – Sorman, Sabratha si Az Zawiya. Paralel cu acest efort militar, alt vector de atac a fost deschis la est de Tripoli pentru a izola orasul de Sirte, care este orasul natal al lui Gaddafi.
Alte doua coloane trebuiau sa atace din sud si sud-vest, din directia al-Nasar – al Azaia pentru a cuceri aeroportul international al orasului. Coloana vestica din Az Zawiya trebuia sa cucereasca garnizoana care se afla la la intrarea din vest a orasului. Portul si piata centrala a orasului (piata verde) si televiziunea trebuiau cucerite de desantul maritim pe care l-am mentionat mai sus. Fortele trebuiau sa atace impreuna printr-un efort comun fortificatile in care s-a presupus ca se afla colonelul Gaddafi, Bab al-Azizia, care chiar a fost cucerit ieri seara pe la ora 20 (ora Libiei, vezi harta alaturata).
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
