S-au tot caznit unii comentatori de stanga de pe la noi sa faca paralele fortate intre barbarismele din Anglia si Indignados din Spania, sa deseneze un tablou revolutionar pornind de la gastile de vandali si borfasi multietnici care terorizeaza Marea Britanie cu noua ideologie a shoppingului gratuit cu forta, a se citi simplu furt. Insa pana si stanga radicala din Marea Britanie, nu doar guvernul conservatorului David Cameron, s-a vazut nevoita, in fata unei realitati evidente, sa admita ca asa numitele revolte sunt manifestari nihiliste, castrate de orice motivatii mai inalte.

Furturi la Londra Foto: Daily Mail

In acest moment, doar radicalii islamisti si Muammar Gaddafi mai vad in noii vandali o miscare pasnica de protest impotriva guvernului britanic, somat sa demisioneze. Altfel, gunoaiele umane revarsate pe strazile marilor orase britanice explica singure telul final al revolutiei lor.

"Fur pentru ca nu vreau sa ratez sansa de a face rost de lucruri gratis care valoreaza o gramada de bani", a declarat un mic barbar intervievat de BBC.

Alti vandali, in care unii continua sa vada victimele sistemului capitalist, nedreptatitii sortii, marturisesc sensul adanc al protestului lor: "Nu ne-am adunat pentru o cauza, doar mergem sa spargem Foot Locker (magazin de articole sportive)".

Deci, cam asta-i tot. Furt animalic, jaf barbar menit sa domoleasca nevoile reziduale de pe vremea consumismului dement, pe care criza l-a impins in contractii brutale. Asa se explica si prezenta unor insi aparent onorabili in hoardele de vandali. Si ei continua sa pluteasca in visul consumismului facil, sa-si ridice cat mai rapid standardul de viata, daca e cazul cu pretul unui mic si nevinovat jaf.

Ce tratament merita cineva isi umileste semenii dezbracandu-i de haine in plina zi, plictist de ciordeala din magazine? Ce-i de plans si compatimit in dezlantuirea instictelor primare, in intoarcerea la comuna primitiva?

Dar miscarile si ganditorii de stanga au dezvoltat un talent special in a te face sa te simti mereu vinovat pentru nefericirea altora si mereu raspunzator pentru faradelegile comise in straturile joase, utilizand tehnica acuzarii agresive combinata cu victimizarea absurda.

De exemplu, daca le spui ca vandalii care devasteaza si jefuiesc in aceste zile magazine si oameni nevinovati trebuie reprimati exemplar, arestati si trimisi la puscarie sar instant zece metri in sus.

Altii sunt marii vinovati, desigur. In final, afli ca printre ei te poti numara si tu.

Primii vinovati sunt, desigur, bogatii, ca sunt prea lacomi si nu impart cu saracii, saraciti exagerat de mult inclusiv de bancherii hrapareti.

Prapastia tot mai larga a inegalitatii duce in final la revolutie.

Daca le spui ca astia sunt infractori de drept comun, borfasi, pegra societatii, scursuri umane, cu care nu vrei sa imparti nimic, iti explica stiintific ca sunt multi si nevoiasi, deci au o scuza ca au ajuns in halul asta.

Daca le atragi atentia ca nu vor sa munceasca, iti raspund ca n-au unde, ca n-au avut acces la educatie, ca sunt discriminati ingrozitor. Daca insisti ca nu vor sa mearga la scoala, iti dau peste nas ca e prea scumpa.

Daca indraznesti sa adaugi ca sunt imigranti lenesi care stau pe ajutoare sociale, te acuza de rasisim. Iti scot pe nas ca tot tu i-ai ademenit pe post de sclavi prost platiti cand aveai nevoie de ei.

Daca, alarmat, constati ca de fapt ei au navalit peste tine, vei fi avertizat ca e dreptul lor sa caute o viata mai buna. Dar de ce dreptul lor generic la o viata mai buna s-ar transforma in obligatia mea sa le-o ofer cu orice pret? Pentru ca asa e uman, ti se va raspunde.

Daca adaugi ca nimeni nu-i tine intr-un loc unde traiesc prost, dar oricum mai bine decat in tara de origine, te contrazice iarasi: oameni fiind, merita mai mult. Sii-ti dau in cap cu egalitatea de sanse.

Daca nu ti-ai pierdut inca rabdarea si continui cu observatia ca egalitarismul habotnic este impotriva naturii umane, vei fi blestemat sa te urmareasca pe veci sentimentul vinovatiei fata de nefericirea altora.

Si tot asa la infinit.

Acest sistem dezarticulat de idei a intrat insa in criza odata cu marea criza economica.

Vor fi tot mai putini dispusi sa accepte ineptii marxiste care, alaturi e excesele capitalismului, alimenteaza din plin dezechilibrele de azi. Pana la urma, si stanga are obligatia sa gandeasca putin, macar din solidaritate cu victimele borfasilor. Intreaga Europa se vede silita sa-si revizuiasca in graba perceptele socialiste pe care s-a cladit.