Ca unul care stie ce inseamna sa returnezi o medalie, un premiu sau o decoratie, dar si ca unul care stie ce inseamna o dictatura, am citit cu mare atentie si cu admiratie acest articol de Mircea Cartarescu aparut in “Evenimentul Zilei”. Ca si Mircea, nu sunt un idolatru, vad si eu ceea ce poate fi vazut cu ochiul liber. Poate si pentru ca am vazut de aproape unele lucruri pe care multi au decis sa le ignore: curajul lui Traian Basescu de a porni pe drumul decomunizarii riscand enorm (chiar pozitia de presedinte), pe vremea cand unii dintre consilierii sai il sfatuiau sa nu o faca. Niciodata in relatiile mele cu Traian Basescu nu am simtit dispret ori bucuria de a ma persifla. Se prea poate ca altii sa fi trait alte experiente. Temele discutiilor noastre au fost intotdeauna la obiect, despre istorie, politica, valori morale. Stiu, vor fi destui care se vor indoi, ma vor acuza ca scriu aceste randuri din conformism, din obedienta, din servilism, ca urmaresc cine stie ce avantaje. N-au decat sa scrie ce doresc, eu stiu ce-am trait, ce-am vazut, ei spun ce gandesc, la randul lor. Suntem fiinte libere, nu trebuie sa ne inregimentam in vreun cor. Pana la ora actuala, nimic nu ma face sa vad in Traian Basescu un personaj malefic, un om politic care ignora deliberat interesele comunitatii politice pe care a jurat sa o serveasca. Este imperfect, are francheti care pot deranja, nu se fereste sa spuna lucrurilor pe nume, uneori foarte abrupt. Aceste lucruri pot fi discutate normal, fara a cadea in ispita demonizarii.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
