De doua decenii ne vaitam ca “statul e slab”, ca “nu ne da”, ca, pe scurt, e vinovat de toate necazurile noastre. Fara sa observam un fapt banal: statul suntem noi. Asa ca noi decidem ce anume ar trebui sa faca statul si ce nu. Marea problema – cred eu – rezida in aceea ca statul face (mai precis, incearca sa faca) mai mult decat il tine musculatura. De aia e si atat de “slab”.

Dorin PetrisorFoto: Hotnews

Am putea incerca un tratament de revigorare: Nu de alta, dar statul e “de-al nostru, dintre noi” si nu-l putem abandona la necaz. Sa-i mai luam din poverile care le poarta pe umeri (si le tot scapa pe jos, neajutorat cum este). Iata cateva propuneri, de la care ar putea porni o dezbatere publica.

  1. Observam cu ochiul liber ca sistemul de sanatate merge prost, cu toate ca inghite sume colosale, care cresc de la an la an.

    Ca numeri pe degete spitalele in care s-a batut un cui in douazeci de ani. Ca medicii si asistentele sunt prost platiti si emigreaza masiv. Ca sfanta spaga e la locul ei, desi platim la greu asigurari de sanatate. Pai, haideti sa-l privatizam. in intregime: spitale, cabinete si mai ales sistemul de asigurari. O cota minima de asigurare ar putea fi mentinuta prin lege, dar beneficiarii ar fi liberi sa-si aleaga compania.

    Facem pariu ca ar scadea costurile asigurarilor si calitatea actului medical ar creste? Pentru cei speriati de soarta romanilor fara venituri se poate imagina ca o parte din sumele colectate de la cei care pot (si ar fi obligati, ca si acum) sa plateasca asigurarile PRIVATE de sanatate sa se constituie ca un fond de solidaritate medicala in beneficiul nevoiasilor.

    Avantaje:

  • asiguratii ar avea controlul deplin asupra destinatiei banilor platiti.

    Daca nu-mi convine ce face compania X cu prima mea de asigurare sunt liber sa-mi aleg alta;

  • companiile de asigurari, la randul lor, ar supraveghea cu mult mai multa atentie ce se intampla cu banii decontati pentru servicii medicale. in fond, e vorba de profitul lor si de pastrarea si/sau marirea portofoliului de clienti;

  • spitalele s-ar vindeca de boala subfinantarii.

    incercati o paralela cu service-urile auto. Ati auzit de vreunul care sa solicite fonduri de la Ministerul Transporturilor? Principiul de functionare e acelasi. Esti obligat sa platesti un soi de RCA pentru organism, pentru ca in cazul in care “l-ai busit” sa te duci cu el la “service-ul” medical;

  • chiar si statul – de ce nu? – ar iesi in castig, fie si numai pentru ca ar scapa de o grija.

    si una serioasa, nu o bagatela. Mai mult, in loc sa dea bani sistemului (reamintesc, tot din banii nostri), ar putea ajunge chiar sa incaseze. De la spitale, companii de asigurari etc.

  1. Daca pensionarii de acum o duc prost spre foarte prost, noi, “generatia decreteilor”, cea mai numeroasa din istoria Romaniei, avem toate “sansele” sa nu mai primim pensii deloc.

    Daca noi, care suntem foarte multi, nu reusim sa-i intretinem decent pe actualii pensionari, cum vor reusi copiii nostri, mult mai putini decat noi, sa ne intretina, la vremea cuvenita? E drept ca in cazul sistemului de pensii privatizarea integrala a acestuia ar lua foarte mult timp, probabil s-ar intinde pe durata unei generatii. Dar daca oricum am pierdut pret de o generatie mentinand un sistem falimentar si, pe cale de consecinta, inuman, de ce sa perseveram.

    Iar pentru a asigura o pensie minima nevoiasilor se poate imagina si in acest caz o cota de solidaritate.

    Avantaje:

    - in cazul pensiilor private pot sti cu precizie care va fi suma minima de care voi beneficia la batranete;

    - nu decide statul, mai precis, o ceata de politruci, ce se intampla cu banii nostri;

    - putem alege cea mai convenabila oferta de pe piata;

    - nu ar mai fi necesara nici o lege care sa limiteze “pensiile nesimtite”.

    Cuantumul pensiilor ar fi decis de aritmetica, nu de clasa politica.

    imprumutul de la FMI ar fi fost taman bun pentru a sustine (o parte) din costurile acestei privatizari. in orice caz, fiind o inventitie profitabila de termen lung, surse de finantare pentru “perioada de tranzitie” s-ar gasi cu siguranta. E un proces intr-adevar complicat si costisitor, dar nu vad alta solutie pe termen lung.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro