Moscova considera Marea Neagra drept “un lac rusesc”. Gazprom “mai eficienta decit Armata Rosie” in subjugarea Europei. “Nu o sa stau in genunchi in fata Rasaritului”. Afirmatii transante, dure, departe de obisnuitul limbaj diplomatic.
Presedintele Basescu este deja bine-cunoscut pentru declaratiile sale despre relatiile cu Rusia. Periodic Presedintele abordeaza acest subiect in stilul sau caracteristic; invariabil, urmeaza o furtuna in presa, Moscova pufneste nemultumita, toata lumea sare ca arsa, blogurile si forumurile incep sa duduie de indignari pro si contra. Oricum, nu dureaza mult, iar dupa vreo saptamina totul se linisteste si e dat uitarii. Asa s-a intimplat si cu ultimele declaratii legate de Regele Mihai, Antonescu si razboiul din est, rezultatele la bacalaureat si isteria “rapirilor” de copii preluind rapid capul de afis.
Din pacate, de fiecare data, natura relatiilor romano-ruse trece in planul secund, iar focusul se deplaseaza catre persoana Presedintelui si limbajul sau uneori prea colorat. Din pacate, de fiecare data, dintr-un motiv sau altul, presa creeaza imediat in jurul subiectului un fel de perdea de fum, polemica alunecind in derizoriu. Fie ca sintem in 2005, in 2008 sau in 2011 scenariul se repeta si tinde sa mascheze esenta problemei.
Frecvent uitam un lucru: Rusia nu este un stat simpatic. Este un colos pe care il privim prea de aproape pentru a ne simti in siguranta. Este un imperiu in refacere, o mare putere in convalescenta dupa ce a esuat intr-un razboi, fie el chiar si rece.
Din perspectiva unei “longue durée”, incepind cu secolul XVIII teritoriile romanesti au fost amenintate constant din trei directii, Turcia, Austria si Rusia; nimic surprinzator daca te uiti pe o harta. O zona inapoiata, divizata si saraca, aflata in vizorul unor mari puteri. O zona aflata la periferia si confluenta a trei modele culturale.
De Imperiul Otoman am scapat in urma Razboiului de Independenta si a Primului Razboi Balcanic; de austrieci in urma Primului Razboi Mondial. Amenintarea ruseasca s-a indepartat de abia dupa incheierea Razboiului Rece.
S-a indepartat, dar nu suficient. Chiar daca nu mai avem granita comuna cu Rusia, chiar daca aderarea la NATO ne-a adus garantii de securitate, situatia din zona Marii Negre e departe de a fi stabila. Ucraina, Georgia si Moldova continua sa oscileze intre Est si Vest, conflictele inghetate (Transnistria, Abkhazia, Osetia de Sud, Nagorno-Karabakh) pot oricind sa se reaprinda, iar masiva prezenta militara rusa din regiune nu face decit sa complice si mai mult situatia.
In topul amenintarilor externe la adresa Romaniei Rusia conduce detasat. Chiar daca riscul unei actiuni militare directe este extrem de scazut, presiunea constanta in directia restabilirii unui control strategic rusesc asupra zonei Marii Negre nu este de natura sa ne linisteasca, principalele subiecte relevante pentru noi fiind situatia din Moldova si asigurarea securitatii energetice.
Dependenta Romaniei de importurile de energie e bine cunoscuta. Chiar daca, cu un factor de dependenta de circa 30%[1], stam mult mai bine decit majoritatea celorlalte state din UE, principala problema consta in lipsa de diversitate a furnizorilor, aproape toate importurile provenind din Rusia, iar daca avem in vedere practica curenta a acesteia de a-si folosi dominanta energetica in scopul santajarii tarilor consumatoare, e limpede ca se impune gasirea unui furnizor alternativ.
Usor de spus, greu de facut; chiar daca presupunem gasirea unei surse stabile de aprovizionare in afara zonei Marii Negre, capabila sa asigure un flux constant si economic viabil de petrol si de gaze naturale, principalul factor limitator este dat de traficul problematic prin Strimtorile Turcesti. Bosforul si Dardanelele sint supraglomerate; daca se ia in calcul si traficul local dintre zona europeana si cea asiatica a Istanbulului, se estimeaza[2] ca Bosforul este pe locul doi in topul celor mai strabatute cai maritime din lume. Mai mult, intre 1953 si 2002 au fost inregistrate aici 461 de accidente de navigatie, majoritatea fiind coliziuni[3].
citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
