În ciuda dezbaterilor numeroase, fenomenul fondurilor structurale rămâne prea puţin înţeles atât la nivelul aspectelor tehnice dar şi din perspectiva oportunităţilor precum şi a obligaţiilor pe care România şi le-a asumat odată cu intrarea în UE. Criticile fundamentate, realizate profesionist, bazate pe o bună înţelegere a aspectelor tehnice dar şi a celor legate de perspective şi interes naţional, însoţite de eventuale soluţii sau propuneri de îmbunătăţire a procesului sunt bine venite. Dar moda dezbaterilor publice din ultimii ani este prea des dominată de argumente sumare şi subiective, şi în acest domeniu, generează ceva ce am putea numi faimă negativă, care mai curând contribuie la scăderea performanţei decât la o ameliorare a situaţiei.

Cristian BanicaFoto: Arhiva personala

Utilizarea fondurilor este atât o oportunitate cat şi o obligaţie. Oportunitatea constă în faptul ca aceste fonduri reprezintă o sursă importantă şi esenţială de finanţare pentru dezvoltarea economică şi socială a României. Spuneam intr-un articol anterior ca una din slăbiciunile noastre la nivel de dezvoltare naţională constă în faptul că, în mod tradiţional,după 1989 şi până la nivelul anului 2008, statul a rezervat prea puţin din bugetul public pentru investiţii-dezvoltare, cea mai mare parte a cheltuielilor îndreptându-se către salarii, cheltuieli sociale şi cheltuieli curente. Oportunitatea este evidentă, în sfârşit sume considerabile pot fi îndreptate către dezvoltare. Această oportunitate este accesibilă şi mediului privat ce poate propune proiecte inovative care să contribuie la dezvoltarea companiilor dar şi a resurselor umane şi mediului antreprenorial. În acelaşi timp, intrarea noastră în EU presupune şi obligaţii, printre care şi cele de a face eforturi în vederea reducerii decalajelor economice şi sociale între noi şi restul Europei. Cu alte cuvinte am promis ca ne vom strădui sa îi prindem din urmă.

Cum stăm

Conform Guvernului României (aici), pana la 30 iunie s-au depus 28.611 proiecte, s-au aprobat 8.209 proiecte, s-au semnat 6177 proiecte şi s-au făcut plaţi în valoare de 11,025 miliarde lei (aproximativ 2,7 miliarde euro).

Pe parcursul anilor (2008-2010) plăţile au avut un ritm susţinut dar nu suficient de creştere (în jur de 300% pe an) iar ţinta guvernului pentru 2011 este de 2,5-3 mld euro.

Conform CADRULUI STRATEGIC NAŢIONAL DE REFERINŢĂ 2007 – 2013, până în 2013 avem de “absorbit” 19,2 mld euro pe programe de convergenţă, pentru care trebui să venim cu o contribuţie locală de 5,53 mld euro (73% surse publice/27% surse private).

Mai jos puteţi vedea un sumar al datelor, cu precizarea ca valorile CSNR sunt programate la nivel de contracte semnate iar datele Guvernului sunt plăti efectiv realizate – ce se pot “întinde” până în 2015 (toate valorile miliarde euro).

O precizare importantă este legata de regula n+2 care spune că sumele alocate la nivelul anului 2013 se pot cheltui pana în anul 2015. Practic pe perioada anilor 2012-2015 ar trebui să se facă plăţi în valoare totala de 14 miliarde – respectiv o medie de 3,5 mld euro/an.

Posibil? Având în vedere trendul de creştere anuala a plaţilor – pare posibil , cu condiţia să avem semnate contracte pentru toată valoarea pana la sfârşitul lui 2013 dar şi asigurată contribuţia financiară locală.

Ce avem de făcut?

1.În primul rând trebuie creat un mediu al încrederii , un mediu profesional -mai ales în cazul proiectelor dezvoltate de entităţi private care ar trebui să acopere cam un sfert din volumul finanţărilordar şi în cazul autorităţilor publice ce trebui să colaboreze sau să depună proiecte rândul lor. Aici pot contribui măsuri de promovare, îmbunătăţire a transparentei dar şi a educaţiei în domeniu. Stabilirea unor proceduri de lucru dar şi exemple de bună-practică par de asemeni esenţiale.

2. trebuie promovate proiecte de calitate, bine susţinute profesional. Propunerile de proiecte se fac voluntar, Guvernul nu poate să oblige să spunem primarii sau entităţi private să depună proiecte şi are control direct numai asupra proiectelor gestionate direct de agenţiile sale. În acelaşi timp poate lua măsuri cu privire la promovarea acestor iniţiative sau identificarea beneficiarilor publici-privaţi, inclusiv prin publicitate şi organizarea de sesiuni de prezentare-training-educare, care (culmea!) s-ar putea face pe bani europeni. Identificarea unor consultanţi potriviţi pentru fiecare proiect în parte este de asemeni esenţială atât la nivelul iniţierii dar şi pe parcursul execuţiei.

3.trebuie asigurată contribuţia locală (cele 5,53 mld euro) din care aproximativ 75% sunt bani din bugetele publice şi 25% private. Având în vedere planul ca minim 3% din PIB (sa spunem 3 mld anual) sa fie îndreptaţi către investiţii precum şi măsurile luate până acum în acest sens, aici nu ar trebui să avem o problemă majoră, cu condiţia asigurării continuităţii acestei politici (vezi şi prevederea în acest sens propusă în Constituţie). În schimb când vorbim de bugetele entităţilor private, având în vedere contextul economic actual – este importantă intervenţia băncilor cu programe de finanţare dedicate.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro