Pe vremuri, in randul specialistilor in politica externa circula o gluma: “intr-un ziar elvetian aparea un anunt: cedez politica externa foarte buna, pentru o locatia geografica mai ferita. Semnat: Romania!”

Ioan Mircea PascuFoto: Satmareanul

Ce s-a schimbat intre timp? Nu am gasit doritori, drept pentru care am ramas in aceeasi pozitie expusa, in schimb nu mai avem ce sa oferim la schimb … Caci politica noastra externa este, cum ar spune nenea Iancu, “sublima, dar lipseste cu desavarsire”.

Prima si cea mai mare greseala pe care am putut sa o savarsim a fost sa consideram ca, prin admiterea noastra in NATO si UE, ne-am atins toate obiectivele si ne putem lasa pe tanjala … Ba, mai mult, ne-am simtit liberi de orice obligatie de a ne purta civilizat in fata lumii bune in care am intrat si ne-am pus pe o cearta in “familie”, ca la usa cortului!? Ca sa folosesc o imagine plastica, as spune ca, odata intrati la bal si anuntati fiind, in loc sa urcam la brat scarile spre salonul oficial, ne-am oprit la baza lor si am inceput o bataie ca in filme, ceea ce i-a facut pe toti ceilalti invitati sa treaca pe langa noi, amuzati sau, din contra, oripilati, dupa personalitatea fiecaruia …

Rezultatul este ca am ramas in ante-camera institutiilor respective, gata sa “racim” ori de cate ori se deschide usa si ne prinde curentul furtunii de afara … Ce bal, ce companie, ce bunatati pe masa, nimic din toate acestea nu ne-au devenit accesibile, fiind plasate in saloanele de la etaj, acolo unde noi, din propria noastra vina, ne-am incapatanat sa nu ajungem …

Am mai spus-o, dar ma vad nevoit sa ma repet: daca tot stiam ca intram in UE la 1 ianuarie 2007, deci la doi ani de la preluarea puterii de coalitia D.A., de ce nu am pregatit in acest rastimp dosarele marilor proiecte, prin care sa incepem sa utilizam banii pusi la dispozitie de UE, pentru recuperarea decalajului care ne desparte de celelalte tari membre? Pentru ce nu am prevazut in bugetele pentru 2007 si 2008 sumele pentru co-finantare din partea noastra, astfel incat sa incepem sa incasam fondurile puse la dispozitie inca de la 1 ianuarie 2007, trecand la demararea implementarii proiectelor respective? Cine raspunde pentru aceasta? Cel mai probabil, nimeni …

Care au fost consecintele acestei situatii?

In primul rand, in loc sa recuperam decalajul de dezvoltare care ne separa de ceilalti membri, l-am adancit, iar cu criza actuala, l-am amplificat exponential, cantonandu-ne, pentru multa vreme, la marginea Uniunii. In al doilea rand, nu am facut decat sa starnim invidia celor care au contribuit la fondurile respective, pe care noi ne incapatanam sa nu le accesam decat cu taraita, si care, pe buna dreptate, au inceput sa le revendice pentru nevoile lor, mai ales in conditiile crizei actuale … In al treilea rand, cel mai daunator, ne-am cantonat singuri si din punct de vedere politic intr-o liga aparte, in care suntem numai noi si bulgarii, o liga situata intre undeva intre calitatea de membru cu drepturi depline si cea de candidat care mai are de indeplinit o serie de conditii pentru a ajunge la acel statut (vezi monitorizarea pe justitie si interzicerea accesului la spatiul Schengen). In sfarsit, in al patrulea rand, am devenit astfel tinta predilecta pentru tot felul de masuri restrictive si discrimnatorii pe care unii membri le-au introdus, chiar si impotriva valorilor comune ale Uniunii in ansamblul ei (vezi discriminarile deschise la care sunt supusi romanii in Italia si Franta, sau cele mai putin vizibile la care trebuie sa faca fata zi de zi compatriotii nostri stabiliti in alte tari membre …).

In ansamblu, putem spune ca Romania se situeaza astazi intr-o zona “gri” a UE, care, chiar si daca teoretic numai, are dezavantajul posibil de a permite un potential “droit de regard” asupra noastra din partea unor puteri aflate in afara Uniunii!? (Pe care, iata, ne si straduim sa le starnim cat mai mult impotriva noastra …)

Daca acestea au fost toate consecinte ale erorii strategice de a inceta orice efort in domeniul conturarii unui profil propriu dupa admiterea in NATO si UE, am mai comis si greseala tactica de a anunta retragerea unilaterala a fortelor noastre din Iraq in 2006!?

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro