Citesc în Evenimentul Zilei ce spune preşedintele Traian Băsescu despre Regele Mihai.
“Mareşalul Antonescu este vinovat în istorie pentru pogromul împotriva evreilor, pentru deportarea lor în Transnistria. Uităm că România avea atunci un şef de stat. Antonescu era prim-ministru. Unuia îi dăm averile, pe altul îl facem criminal de război. De ce? Doar pentru că unul a fost slugă la ruşi”
Cred că Preşedintele României şi-a atins limita de incompetenţă în materie, pe acel principiu al lui Murphy că orice persoană urcă pînă cînd atinge limita de incompetenţă. Traian Băsescu se baga in istorie si gafeaza in mod rusinos.
Ion Antonescu nu a fost doar prim-ministru. Nu poti zice ca Antonescu a fost prim-ministrul regelui in Romania asa cum Winston Churchill a fost fost premierul regelui in Anglia. Antonescu a fost dictator si Conducator. Asta era titlul pe care si-l arogase.
A fost Romania un stat criminal fata de evrei si romi? Da. Era Regele Mihai seful statului? Am putea zice ca doar simbolic, dar nici macar asta nu e adevarat. Sef al statului, Conducator, maresal, sef de trib a fost Antonescu, el isi spunea cum dorea.
Ce a fost Regele atunci? Antonescu ii controla orice miscare si toata curtea regala era plina de informatori ai maresalului. Regele a trebuit sa protesteze pentru a-l tine linga el pe un fost coleg si prieten pe care Antonescu il banuia ca e prea apropiat de Rege.
Totusi, ce decizii lua Regele sub Antonescu? Sa luam un exemplu. Declaratia de razboi. E o decizie importanta? Cam este. A stiut macar Regele Mihai de decizia de a intra in razboi? De fapt, Regele Mihai a aflat că Romania a declarat război sovietelor de la… radio Londra (BBC).
Sef al statului? Responsabil de holocaust? Hm… Cum ziceam: Traian Basescu si-a atins limita de incompetenta istorica.
Avem dovezi că familia regala a incercat sa-i protejeze pe evrei. Regina Mamă (mama lui Mihai adica, de care era foarte apropiat, de fapt singurul om de totala incredere in acei ani de izolare) este declarata Drept intre Popoare de statul Israel. Link Wikipedia pentru ce a facut mai exact.
Citiţi memoriile rabinului Alexandru Safran, liderul comunitatii mozaice din Romania in timpul razboiului.
“Am ramas in contact permanent cu Palatul regal si, stiind ca Patriarhul se va duce acolo ca sa discute, am cautat sa iau legatura imediat cu regina-mama. Femeie nobila prin inima si spirit, ea s-a aratat foarte emotionata de expunere mea, mai ales de soarta copiilor. A facut si ea apel, fara succes, la Antonescu. A avut apoi ideea, sprijinta de rege, de a-i invita la dineu, la Palat, pe Patriarh, pe maresalul Antonescu si pe Mihai Antonescu, iar cum cei doi din urma spuneau ca tot ce priveste deportarile depindea de nemti, l-a invitat si pe ambasadorul Germaniei la Bucuresti, baronul von Killinger. Regele Mihai si regina Elena isi inchipuiau ca reunind acesti oameni in jurul mesei regale va fi mai usor sa se discute.
N-a fost asa. Atmosfera a ramas incordata, iar la un moment dat a luat chiar o intorsatura dramatica. Simpla cerere a reginei, care a cerut sa se dea dovada de indurare fata de nevinovati, nu l-a impresionat deloc pe Killinger. Dimpotriva, s-a aratat, in refuzul sau, brutal, impertinent si incapatinat, in acelasi timp. In felul acesta, el a reusit sa loveasca in orgoliul national al Patriarhului, care a reactionat viguros. Ca si cum el ar fi intruchipat independenta Romaniei, Nicodim s-a intors anume catre maresalul Antonescu, facind apel la sentimentele sale cele mai nationaliste. A sfirsit prin a obtine, sustinut de regina, o incetinire a convoaielor, iar pentru acelea care n-au pornit inca o oarecare aminare. Dar aceste masuri au fost sporadice, iar mai apoi deportarile au fost reluate”.
(din volumul “Un taciune smuls flacarilor”, Editura Hasefer, 1996, pg. 84 – 85)
Si inca una: rabinul sef povesteste pe larg audienta la Regele Mihai dupa eliberare, pe 22 septembrie 1944 (o poveste cu un tinar rege fumator si un rabin intelept care nu poate fuma de Sabat, dar nici un poate refuza o tigara de la rege, motiv pentru care iese din incurcatura in stil… rabinic, dar cititi si singuri, cartea se gaseste prin anticariate). Deci, cum incepe Alexandru Safran relatarea audientei:
“Au trecut atitia ani, dar imi amintesc mereu cu aceeasi placere de ziua aceea, cu o emotie mereu reinnoita, caci stiam mai bine decit altii ce au facut regele si regina pentru noi in anii inspaimintatori pe care i-am trait. Le-am transmis recunostinta noastra nemarginita” (idem, pg. 144).
Atit despre reponsabilitatea fata de Holocaust.
A fost „sluga la rusi”? (ce limbaj!).
Doar cîteva motive banale pentru care Regele Mihai nu putea fi slugă la ruşi:
- Regele Mihai, abia ieşit din adolescenţă, l-a arestat împreună cu garda palatului pe deţinătorul absolut al puterii la acel moment, Ion Antonescu. A făcut asta fără sprijinul politicienilor, care erau de negăsit în acel moment (sfînta lasitate). Apoi a rezistat unor presiuni ingrozitoare din partea armatei sovietice. Tot aproape singur.
- Regele Mihai a numit premieri democratici care au incercat să continue regimul democratic din România cu armata sovietica in tara.
- Regele Mihai a rezistat cererilor sovietice cât a putut. A cerut ajutorul americanilor şi englezilor şi l-a numit pe premierul Groza sub ameninţarea directa a armatei sovietice, după ce diplomaţii occidentali i-au spus că nu există alta cale.
- Rezistenta asta a însemnat chiar o grevă regală în care regele a refuzat sa ratifice actele guvernului.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
