Print
YM
E-mail
Mai mare|Mai mic

Transferurile de bani ale românilor din strǎinǎtate, 2005 – 2011

de Mirel Palada     Contributors.ro
Vineri, 17 iunie 2011, 13:06 Actualitate | Opinii


Mirel Palada
Foto: Arhiva personala
mpulsionat de Khris (BusinessDay.ro), care a scris acum cîteva zile despre asta, m-am decis sǎ fac cîteva grafice ca variație pe aceastǎ temǎ.

Dupǎ cum probabil v-ați dat seama, în general prefer expresia graficǎ a evoluțiilor pe termen (ceva mai) lung, ca sǎ înțelegem ceva din ce se întîmplǎ pe lumea asta. Drept pentru care m-am dus la BNR și am luat datele de acolo și am fǎcut ce știu mai bine: grafice. Evoluția transferurilor de bani ale românilor din strǎinǎtate cǎtre Românica, de cînd BNR în generozitatea sa de transparențǎ instituționalǎ ne dǎ date, din 2005.

În primul rînd, evoluția lunarǎ.

Fig. 1. Evoluția lunarǎ a transferurilor de bani ale românilor din strǎinǎtate.
2005 – 2011. Sursa. BNR

Ce observǎm? În primul rînd, un lucru de bun simț: sezonalitatea sǎrbǎtorilor de iarnǎ. Vine sfîrșitul anului, vine Crǎciunul și transferurile de bani fac un vîrf. Pe urmǎ luna ianuarie cunoaște o scǎdere bine definitǎ.

Asta însǎ doar pînǎ în 207. Din 2008 încoace, începe încet-încet sǎ înțarce bǎlaia. Din crescǎtoare, linia încet-încet devine orizontalǎ, ca pe urmǎ, în anul de glorie catastroficǎ 2009, sǎ facǎ un salt culcat pe burtǎ, o cǎdere lunarǎ de vreo 200 milioane de euro, de la un plafon de 550 – 600 de milioane lunar la 350 milioane lunar. Scǎderea se continuǎ și în 2010, 2011, chiar ușor sub 300 milioane. Deci aproape la jumǎtate.

Explicații? Cel puțin douǎ.

În primul și în primul rînd, criza economicǎ. Dupǎ cum știm, marea majoritate a emigraților recenți din România, cei plecați din motive predominant economice și care încǎ mai țin legǎtura afectiv și financiar cu țara, sînt în Italia și în Spania (aprox. douǎ treimi dintre toți cei plecați în anii 2000).

Ei bine, dacǎ în 2008 aceștia încǎ își mai puteau permite sǎ ținǎ un nivel de transfer al banilor oarecum comparabil cu al anului 2007, ultimul an înainte de crizǎ, în schimb în 2009, al doilea an de crizǎ, au început sǎ sughitǎ. O combinație de șomaj în creștere și mai ales de nesiguranțǎ psihologicǎ, de percepție negativǎ a viitorului pe termen scurt, i-a fǎcut sǎ nu mai trimitǎ atîția bani în țarǎ.

O parte din scǎderea transferurilor se datoreazǎ scǎderii cîștigurilor lor, o altǎ parte cu siguranțǎ se datoreazǎ precauției și reticenței de a mai da banul din mînǎ. Lasǎ-l aici, la teșchereaua proprie și personalǎ, cǎ cine știe cînd mîine-poimîine avem nevoie de el.

Însǎ o altǎ motivație cred eu cǎ începe sǎ rǎsarǎ și sǎ conteze în economia lucrurilor, în aceastǎ tendințǎ de scǎdere a transferurilor din strǎinǎtate. E vorba despre maturizarea ciclului de emigrație. E vorba de faptul cǎ, încet-încet, cei plecați în anii 2000 au început sǎ-și schimbe planurile de viațǎ, mindset-ul.

Încet-încet, aceștia au început sǎ se transforme din persoanele alea de acum cîțiva ani care intenționau sǎ stea cîțiva ani prin Spania, Italia, Jǎrmania și alte Franții și pe urmǎ se se întoarcǎ acasǎ la pǎrinți și la casa de neam-prost pe care rudele între timp i-au construit-o în sat, la Cucuieții din Deal.

Acuma, încet-încet, din ce în ce mai mulți și-au schimbat gîndul și intenționeazǎ sǎ rǎmînǎ acolo, mai ales în Italia și Spania. Au vǎzut cǎ nu e dracul chiar atît de negru, cǎ și oamenii de acolo tot douǎ mîini douǎ picioare au, cǎ vorbesc o limbǎ aproximativ asemǎnǎtoare (în Spania și în Italia), cǎ e cald și bine, nivelul de trai evident mai ridicat, salariile mai bune, infrastructura și autoritǎțile locale mai bune. Și atunci de ce sǎ te întorci în Românica, la Bǎsescu și la Dragnea și la mermeleala aia de prost gust de acolo?

Și-au tras copiii dupǎ ei, unii și-au tras și pǎrinții, și sînt din ce în ce mai mulți dintre cei care gîndesc “lasǎ, mai bine sǎ-mi meargǎ greu în Spania decît sǎ-mi meargǎ greu în România, cǎ peste tot e crizǎ. Ne-am descurcat noi pînǎ acum, n-om muri de aici înainte”. Și încet-încet legǎturile emoționale cu țara se rup, pǎrinții bǎtrîni mor, nu prea mai are rost sǎ trimitǎ bani în țarǎ. Cui? La verișori? La unchi și mǎtuși? Comme on…

Evident cǎ e vorba doar de o tendințǎ emergentǎ și nu de un fenomen predominant. Dar aceastǎ tendințǎ cu siguranțǎ se va accentua pe mǎsurǎ ce trece vremea. Chiar și dacǎ va trece criza economicǎ actualǎ și românii din strǎinǎtate vor începe sǎ cîștige din nou mai bine, nu vor mai fi la fel de motivați sǎ trimitǎ bani înapoi în strǎinǎtate.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro









Citeste doar ceea ce merita. Urmareste-ne si pe Facebook si Instagram.

















874 vizualizari

Întâlniri on-line | #deladistanță

Top 10 articole cele mai ...



Hotnews
Agenţii de ştiri

Siteul Hotnews.ro foloseste cookie-uri. Cookie-urile ne ajută să imbunatatim serviciile noastre. Mai multe detalii, aici.



powered by
developed by