Voi ignora paragrafele de propaganda si demagogie, in favoarea ideilor si chestiunilor de fond. Nu de alta, dar sa critici “forţarea adoptării, prinsimpla aritmetică parlamentară, a unui proiect de lege nepregătit sub aspectul corectitudinii gramaticale,” si sa scrii intr-un program de asemenea importanta „La rândul lor, aceste opţiunile confruntăm însă, continuu cu realităţile, le elaborăm mai departe, în profunzime, şi le completăm cu noi concepte” presupune cel putin superficialitate, daca nu chiar ignoranta gramaticala.
La remarca „Rezultatele bacalaureatului 2010 – cu efectivul mai redus de promovaţi, discrepanţele mari dintre judeţe şi localităţi, caracterul neconcludent al notelor, numeroasele fraudări – nu denotă deloc vreo sporire a exigenţei, cum pretind propagandistic oficialii” nu pot decat sa remarc ca exact aceleasi acuze pot fi aduse examenelor de bacalaureat coordonate de Ecaterina Andronescu si Andrei Marga, cu posibile fraude chiar mai mari, asa incat sa critici ceva ce tu insuti n-ai fost in stare sa rezolvi e o chestiune de lipsa de bun simt. Asociatia EDU CER si eu personal (www.educer.eu), am criticat ani la rand organizarea si rezultatele de la acest examen, fara ca cineva sa ia vreo masura. Exact acelasi lucru vom face, daca va fi cazul si cu viitorul examen de bacalaureat.
Alta remarca ce merita un comentariu: „În universităţi s-a creat cea mai negativă, mai nestimulativă şi mai nefructuoasă atmosferă de după 1989”. Adica, functionarea fabricilor de diplome trebuia mentinuta la nesfarsit, pentru multumirea si indestularea beneficiarilor acestor fabrici de bani si diplome. Fara raspunderea publica, fara controlul autoritatii de stat, la adapostul autonomiei universitare. Daca in ultimii 10-15 ani am fi avut rezultate remarcabile in evaluarea obiectiva, de terta parte, a rezultatelor activitatii universitatilor, autorii ar fi avut dreptate. Dar n-a fost cazul acesta. Dimpotriva. Andrei Marga si Ecaterina Andronescu, autorii programului pe care il comentam, sunt primii vinovati de evolutia educatiei din ultimii 15 ani. Asa ca mai usor cu lectiile de buna purtare date altora.
Iata o parte dintre principalele 10 concepte cu scurte comentarii.
- Valoarea şi demnitatea cadrului didactic: Reorganizarea pregătirii pentru profesia de dascăl; asigurarea juridică şi consolidarea socială a autonomiei profesionale a educatorului; aplicarea recunoaşterii salariale a formării continue; fluidizarea mobilităţii personalului didactic; folosirea competenţelor corpului didactic într-un regim modern al schimbului de generaţii;
Valoarea si demnitate nu este ceva care se „da” cuiva. Eventual printr-o lege. Este ceva care se castiga la catedra, prin munca si competenta, prin dragoste de meserie si de elevi si studenti. Actuala Lege a Educatiei Nationale (LEN) a schimbat fundamental pregatirea initiala a cadrelor didactice, introducand un master educational si un an de mentorat, inainte de titularizare. Sapte ani de pregatire dintre care ultimii patru ani platiti cu salariu de debutant. Cat despre mult clamata salarizare, aceasta depinde de resursele obiective ale economiei tarii si de performantele proprii. Din pacate, actuala lege a salarizarii bugetare pacatuieste tocmai prin faptul ca salarizeaza functia, nu performanta. Adica printr-o egalizare a salariilor, functie de grade si vechime, conditii nici necesare nici suficiente pentru o buna prestatie la catedra.
2. Educaţia ca premisă a dezvoltării: Normalizarea finanţării; ameliorarea infrastructurii; restabilirea nivelului de salarizare din 2009 şi ameliorarea salarizării; extinderea serviciilor educaţionale; sporirea suporturilor societăţii pentru educaţie; crearea în formă modernă, a unei reţele de creşe şi grădiniţe şi sprijinirea adecvată a familiilor
Vocalize de acest tip se poarta in programele pentru educatie de cel putin 15 ani, de cand le urmaresc eu. Fara specificarea a doua componente, cele mai importante. De unde resurse, si cum facem sa le cheltuim eficient, chiar daca am avea un puhoi de bani (dar nu-i avem).
Basmele cu reducerea evaziunii, cresterea colectarii la buget, starpirea coruptiei, nu mai sunt credibile, in gura oricui s-ar auzi. Fara cifre, fara studii de impact, doar cu promisiuni de cresteri salariale, in conditii in care existau scoli in ianuarie 2010 in care numarul angajatilor depasea numarul elevilor. In conditiile in care nimeni nu da socoteala, post finantare, de cum s-au cheltuit banii pe infrastructura, cum se justifica salariile profesorilor prin prisma calitatii educatiei, masurata de agentii si institutii de terta parte. Cum sunt evaluarile europene care ne scot constant pe ultimul sau ultimele locuri. In guvernarea Tariceanu, de exemplu, s-au investi bani in salarii si infrastructura. Ne-a lasat 40.000 de investitii incepute dar neterminate, in diferite faze de executie, iar cresterea salariala nu s-a reflectat in cresterea calitatii educatiei. Asa spun evaluarile PISA si altele.
Asa stand lucrurile, investitiile in salarizare si infrastructura trebuie conditionate de rezultate. Nu cum am auzit multi profesori spunand ca rolul scolii este sa predea si sa evalueze, iar al elevilor sa invete. Daca vor si pot bine, daca nu, sanatate!
3. O societate a învăţării: Conceperea şi organizarea şcolarizării, studiilor, educaţiei, a formării continue ca sistem de cuprindere pe scară mare a populaţiei în forme şi niveluri diversificate de învăţare; dezvoltarea structurii didactice corespunzătoare; suprimarea abandonului şcolar şi a analfabetismului, care s-au accentuat în ultimii ani; legarea învăţării cu programe de dezvoltare regională; reconstrucţia reţelei de şcoli de arte şi de meserii în vederea susţinerii unei noi industrializări a ţării
O societate a cunoasterii, este deviza Uniunii Europene. Ca de invatat poti invata mult si bine, fara sa se prinda ceva, daca te afli pe un traseu educational care nu ti se potriveste, daca curriculumul nu este adecvat particularitatilor de varsta si pietei muncii, daca profesorii nu-si fac datoria pentru ca le merge. Functioneaza pe principiul capitalist, altminteri sanatos, de obtinere a foloaselor maxime cu eforturi minime. Ca tot nu este legata salarizarea de performanta si rezultatele muncii. (Muncesti sau nu muncesti, acelasi salariu primesti).
Altceva reprezinta o chestiune „tare” de tot. Reconstructia retelei de scoli de arte si de meserii. Pai cine le-a distrus, nu Ecaterina Andronescu? Prin 2003 a desfiintat scolile profesionale, ce functionau cu o buna traditie, pentru a infiinta scolile de arte si meserii. Le-a desfiintat si pe astea prin 2009, pentru a se asigura ca toti elevii, au n-au inclinatiile necesare, vor ajunge sa cotizeze la fabricile de diplome din invatamantul superior. Si acum, aceeasi Ecaterina Andronescu ne da lectii de reconstructie a ceva ce tot dansa a demolat. Mai sa fie!
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
