Primesc mesaje, mi se scrie pe forumuri, sunt intrebat: “Ce crezi despre noua carte a lui Larry Watts?”, “Il cunosti pe Larry Watts?” Raspunsul este simplu: “Da, il cunosc, dar nu i-am citit inca ultima carte”. Am vazut-o laudata la modul superlativ dinspre cercuri fata de care am legitime ratiuni de a fi daca nu de-a dreptul suspicios, macar reticent. Nu numai pentru ca s-au specializat in a ma defaima, ci pentru ca sunt experti in “arta” securista a dezinformarii. Am citit ca in acea carte Larry Watts “il demasca” per Ion Mihai Pacepa drept “agent sovietic”. Ma rog, nu pun pret pe senzationalismul relatarilor la a treia mana, dar daca asa stau lucrurile, as fi foarte curios sa vad ce probe aduce. Ceea ce stiu eu este ca, dupa ramanerea sa in Occident, Ion Mihai Pacepa a contribuit, cu imense riscuri, la demascarea sistemului pe care il cunostea ca nimeni altul. A nega acest lucru se numeste negationism.
L-am intalnit prima oara pe Larry, cred, in noiembrie 1989, la Conventia Asociatiei Americane pentru Progresul Studiilor Slave (American Association for the Advancement of Slavic Studies) la Chicago, unde am mers impreuna cu regretatul Mihai Botez. Ne-am revazut apoi la Seattle, la inceputul anului 1991. Intre timp Larry, doctorand in stiinte politice pe atunci, cred ca la University of Washington, devenise seful biroului din Romania al IREX, condus la Washington de Allan Kasoff si Livia Plaks. Daca nu ma insel, Dan Ghibernea era reprezentatul partii romane (ulterior a ajuns ambasador la Londra).
La una din conventiile AAASS, Larry a prezentat o lucrare interesanta despre CADA (Comitetul pentru Democratizarea Armatei). Se ocupa de relatiile militari-civili in Europa de Est. Ulterior a publicat o controversata carte despre Ion Antonescu criticata, cred eu ca justificat, de istorici, politologi si sociologi foarte seriosi. Il ”intelegea” pe Antonescu, il prezenta drept o victima a imprejurarilor teribile in care i-a fost dat sa actioneze. Explicatia se convertea in justificare. Prea multe contacte la Bucuresti, mai cu seama printre istoricii militari, l-au facut pe Larry “to go native”. Tezele sale sunau tot mai nelinistitor precum cele ale politrucilor national-stalinisti. Stiam ca este in relatii excelente cu cercuri influente din zona istoricilor militari din Romania, multi fosti colaboratori ai generalului Ilie Ceausescu. Auzisem ca avea contracte cu Corporatia Rand, un influent think-tank din Santa Monica, langa Los Angeles. Dupa cativa ani, Larry ajungea seful biroului de la Bucuresti al lui “Project on Ethnic Relations”, o organizatie non-guvernamentala americana, cu sediul la Princeton, condusa de Alllan Kasoff si Livia Plaks. Succesorul sau a fost Dan Pavel, urmat de Adrian Severin. Am auzit ca si-a sustinut doctoratul in Norvegia. In mod cert era apropiat al lui Ioan Talpes, fost sef al SIE, ambasador in Bulgaria, apoi consilierul pe chestiuni de securitate nationala al lui Ion Iliescu, in al treilea mandat. Din ce-am gasit pe web, reiese ca Larry Watts a fost consultantul consilierului Talpes in acei ani (2001-2004). Ma abtin sa comentez. L-am revazut la Los Angeles in noiembrie 2010 cand l-am intrebat cat se poate de franc:”Larry, ce sunt aceste zvonuri ca ‘ma demasti’ in cartea ta?” S-a uitat la mine stanjenit si mi-a spus ca nici vorba de asa ceva, ca nu raspunde el pentru speculatiile unora si altora. Asa o fi. In timpul acesta, inginerul Constantin Rauta, refugiat in Statele Unite in anii 70, ramane condamnat la moarte pentru “tradare de tara”. O fi fost si el “spion sovietic”…
Intre timp am citit o analiza a cartii pe blogul “Savonarola” al excelentei istorice Alina Pavelescu. Iarasi, nu voi comenta, insa voi spune ca opiniile Alinei inseamna foarte mult pentru mine. Am vazut recent ca oracolul neo-marxist Claude Karnoouh, pseudo-heideggerianul pour les pauvres, inspiratorul neo-stangistilor romani, recomanda lucrarea lui Watts. Asadar: Roncea, Buzatu, Karnoouh, Talpes. Numai lume buna. Voi citi, daca voi avea timp, cartea, desi nu gust naratiunile gen Pavel Corut (chiar reciclate cu note de subsol) si nu cred in conspiratia “bubulilor”. Concluzia Alinei Pavelescu se cere citita cu atentie:
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
