Stiam ca Dominique Strauss-Kahn e o lichea de cand a pus in pericol stabilitatea si reforma economica in Romania de dragul jocurilor sale politice din Franta. Nu stiam ca e o secatura de tipul Ted Kennedy, senator american si figura emblematica a democratilor americani. Sigur, DSK n-a avut timpul sa fie imbratisat de stanga ca figura legendara. La moartea lui Teddy, criminalul de la Chappaquiddick, inventator al “sandwichului cu chelnerita” (“se pune o chelnerita intre doi senatori…”) samd, numai ca nu a fost beatificat. Fapt ce demonstreaza ca pentru stanga occidentala nu conteaza ce faci in viata privata si nu conteza daca esti o bruta sau un psihopat sexual atat timp cat public spui ce trebuie spus relativ la necesitatea logica si morala a redistributiei banilor contribuabililor catre cauzele stangiste favorite.
Ramane deci ca doar miscarea feminista – foarte prompta si eficienta in a apara un Bill Clinton sau un Obama ori de cate ori o femeie i-a pus intr-un fel sau altul favoritul in pericol – sa-l mai scoata la liman pe DSK. Si data fiind performata recenta a acestei miscari, nu incape indoiala ca DSK e pe maini bune. Sa-i lasam in plata lor. Noi avem alte probleme si sa ne vedem de ele.
Grade de irelevanta
Ce implicatii directe are pentru noi tot scandalul cu DSK? Nici una. Implicatii indirecte? Putem desigur imagina un lant de evenimente ce ar avea ca punct de plecare aventurile unui membru sau altul al nesimtitei elite financiare internationale si ca punct final evolutii negative pentru economia romaneasca. Putem imagina. Dar momentan scenariul pare improbabil. Daca se alege praful de Grecia, daca va cadea economia europeana sau daca revine criza mondiala si daca toate, in conjunctie sau separat, duc la caderea economiei romanesti, asta nu va fi pentru ca FMI-ul trece printr-un moment de confuzie sau pentru ca unul dintre nenumaratii egomani ce populeza stratosfera politico-financiara globala ar fi de neinlocuit. Altii vor fi factorii decisivi. Asa ca a comenta “ca economisti” problemele lui DSK e o pierdere de timp.
Putem comenta altceva. De pilda il putem lua pe DSK ca simbol al impertinentei, agresivitatii si imposturii noii clase conducatoare produse de Ocident in ultimele decenii. Cu carierismul sau, cu costumele sale de 20.000$, cu camerele sale de hotel de 3000$ pe noapte, cu atitudinea ca totul si toate i se cuvin, el poate fi vazut ca tipic pentru noua elita financiara, politica si media occidentala –mediocra, arivista, egoista, fara autocontrol si impostoare – lipsita de orice leadership, exact cand civilizatia occidentala are nevoie mai multa nevoie de leadership adevarat.
Dar n-o sa-i judecam aici pentru asta. Daca vrem sa discutam lucrurile din perspectiva economica, sa ne fixam atentia asupra altui aspect al acestei clase politico-financiaro-mediatice. Caci problema reala nu este moralitatea sau comportamentul social al acestei clase, oricat de detestabile ar fi ele. Problema reala o reprezinta o anumita viziune privind economia, o viziune ce impinge intregul Occident intr-o infundatura. Restul, violurile, ingineriile financiare de stat si private, aroganta, abuzurile sunt doar o nota de subsol minora fata de aceasta problema. DSK, ca simbol al unei clase si a unui tip uman, e un pretex pentru a reaminti ce conteza in primul si primul rand.
Ce conteza cu adevarat
Daca economic vorbind, DSK si tribulatiile sale nu conteaza in schema mare a lucrurilor, ce conteaza? Am spus: Conteaza o viziune privind economia ce impiedica radiografia si tratarea problemelor structurale ale economiei occidentale. O viziune ce domina o buna parte a elitelor politice, financiare si mediatice. Le domina nu doar pentru ca au ajuns sa creada profund in ea ci si pentru ca le si serveste foarte bine interesele. Sa explicam.
De mai mult de o jumatate de secol, o parte semnificativa si influenta a decidentilor economici si politici occidentali impartaseste presupozitia ca economia simbolica –bani, credit, titluri finanicare- sunt esenta economiei iar marfurile, productia, economisirea, munca sunt „valul realitatii“. Aceste lucruri concrete, scrie un mare ganditor al secolului trecut (marfurile, productia, munca) sunt vazute ca fiind “determinate de evenimentele monetare: oferta de moneda, creditul, nivelul dobanzii, etc. Bunurile, serviciile, productia, productivitatea, cererea, ocuparea fortei de munca si in ultima instanta preturile, toate sunt variabile dependente in raport cu evenimentele macroeconomice ce au loc la nivelul dinamicii simbolurilor monetare“.
O buna parte a elitelor occidentale a ajuns asadar sa fie convinsa ca poate genera prosperitate si stabilitate prin controlul banilor si creditului. Iar acest control este cheia controlului social. Convingerea in cauza s-a transformat in principiu de organizare sociala. Sigur ca relatia dintre, pe de o parte, „economia reala“ a marfurilor, serviciilor, a muncii si, pe de alta, „economia simbolurilor“ a monedei si creditului a fost in mod continuu vizata de catre potentatii si “inginerii financiari” din toate timpurile. Nu e ceva descoperit in a doua jumatate a secolului 20. Noutatea este gradul in care in ultimii 50-60 de ani multi occidentali au ajuns sa creada in capacitatea cvasi-magica a economiei simbolice de a rezolva problemele economiei reale. Gradul in care “ingineria financiara” a ajuns sa fie alfa si omega strategiei economice este incredibil.
Spunand acestea intelegem si de ce elitelor noastre le e atat de draga teoria si viziunea respectiva. De ce le e atat de greu sa se desparta de ea. Ea nu numai le spune ca pot rezolva aprope totul prin manipulari monetare, de credit si fiscale dar le si spune ca ei, fiintele superioare, tehnocaratii sistemului simbolic, sunt cei chemati sa dirijeze mersul economiei de la butoanele camerei de comanda. Prestigiul si puterea asociate cu economia simbolica au ajuns pe culmi nebanuite. La inceputurile capitalismului a fi producator, inventator, antreprenor, inginer, ganditor, constructor cerea si primea respectul suprem. Azi a fi producator, prestator de servicii, muncitor, antreprenor, ganditor e nimic in comparatie cu a fi implicat in manipularea fluxurilor economiei simbolice. Trimful inginerilor sociali si financiari este greu de contestat.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
