Observatorul atent al alegerilor interne din PDL n-a putut trece neobservată victoria lui Traian Băsescu asupra taberei recalcitrante a conservatorilor. A fost remarcată, pe bună dreptate, logica înnoirii graduale a portocaliilor. S-a comentat prezența în BPN a unor figuri noi, venite din societatea civilă: Teodor Baconschi (prim-vicepreședinte), dar și Monica Macovei, Sever Voinescu și Toader Paleologu (vicepreședinți). A fost deplânsă, pe bună dreptate, ieșirea din joc a unor figuri precum Daniel Funeriu, Cristina Trăilă sau Raluca Turcan. A fost remarcată retragerea unor politicieni-veterani sau a unor lideri controversați.

Mihail NeamtuFoto: HotNews.ro

Dincolo de toate, președintele României a transmis un mesaj răspicat: continuarea reformelor condiționează orice viitoare victorie a PDL în 2012. Există o singură condiție: recrutarea de către partid a unor mai buni comunicatori. Tălmacitori, nu tălmăceni! Oricâte inițiative de modernizare a Statului ar promova Guvernul sau Parlamentul, oricât de mult ar crește economia (în procente PIB sau valoare de cumpărare a leului), liderii PDL vor da mai departe bătălia pentru imagine și credibilitate.

Ostilitatea canalelor mass-media e percepută în mediile guvernamentale ca o fatalitate. O alternativă realistă nu e nașterea unor noi televiziuni, ci descoperirea sau nășirea unor comunicatori abili, capabili să dejoace atacurile frontale, farsele sau capcanele de tip Realitatea TV sau Antena 3.

În acest punct, performanțele președintelui Traian Băsescu s-au dovedit mereu decisive. În fața lui Călin-Popescu Tăriceanu, fostul lider al alianței DA proba o remarcabilă viteză de reacție, având la îndemână verbul potrivit și replica usturătoare. În fața lui Mircea Geoană sau Crin Antonescu, Traian Băsescu a venit mereu cu temele făcute. Avantajul de substanță și coerență argumentativă și-a spus cuvântul.

Are PDL oameni capabili să combine claritatea discursului analitic cu patosul sentimental, umorul de situație și forța unei viziuni integratoare? Un bun comunicator nu este doar un om informat: el vede legătura între doctrină și politici, știe dosarele fiecărei probleme (sau măcar raftul acestora din bibliotecă), stăpânește conceptele-cheie ale anumitor dezbateri (e.g., spitale, pensii, educație sau armată) și anticipează loviturile ad hominem ale adversarului. Un bun comunicator știe când să vorbească și, mai ales, când să tacă. Într-o expunere făcută unui public cu o pregătire intelectuală precară, politicianul înzestrat va găsi metaforele potrivite pentru a traduce realități abstracte (e.g., criza deficitului) într-un limbaj concret, neaoș, imediat accesibil (e.g., omul gras purtat în spate de omul slab). Conectat la tehnologia social-media, retorul de astăzi știe diferența între spontan și caricatural. Politicianul convingător culege aplauze, fără să cadă în bufonerie. Partidele au nevoie de figuri populare, însă imune la vulgaritatea gratuită.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro