Studiile şi cercetările efectuate timp de mai bine de 15 ani de profesorul dr. Cezar Mereuţă, preşedinte al Centrului Român de Modelare Economică (CERME) şi de două ori laureat al premiului Academiei Române pentru economie (1996, 2000), evidenţiază pregnant gradul ridicat de concentrare existent în economia României, precum şi dependenţa semnificativă actuală de companiile transnaţionale care operează pe teritoriul ţării.

Alin Theodor CiocarlieFoto: Hotnews

Cercetarea a fost iniţiată în anul 1994 şi încă din perioada 1995 – 1997 a invalidat celebrul principiu „20/80” al lui Pareto (20% din cauze generează 80% din efecte) în lumea companiilor: la nivelul sistemelor naţionale, 3 – 6 % din companiile active (definite de prof. Mereuţă drept „companii noduri”) acoperă 80 % din cifra de afaceri. De exemplu, în România anului 2009, acestea deţineau o pondere de numai 4,8% în totalul celor 466.000 de firme active, dar una de aproape 82% în cifra totală de afaceri, pe baza datelor disponibile la Institutul Naţional de Statistică.

O asemenea concentrare l-a determinat pe cercetător să se limiteze, la rândul lui, asupra unui „Top 100 companii din România”, clasificate după cifra de afaceri (şi nu numai), ale cărui concluzii au fost publicate cu regularitate din 2000 până în 2009 inclusiv. După 10 ani, rezultanta principală este că acesta constituie un puternic indicator de reprezentativitate pentru ansamblul economiei: fără a intra în elemente de calcul, ponderea cifrei de afaceri a „Top 100” reprezintă, cu o probabilitate de 0,95, aproximativ 25% din cea a sistemului naţional şi explică circa 80% din variaţia ratelor de profitabilitate din economie.

Sub aceste valori care legitimează cantitativ valabilitatea şi valoarea cercetării, „Top 100” oferă o multitudine de elemente calitative de o bogăţie impresionantă, care conturează un tablou deosebit de sugestiv privind structura sectorială şi modelul de dezvoltare economică din România ultimilor 10 ani. Iată numai câteva:

• Dacă în anul 2000 „Top 100” includea 40 de companii cu capital majoritar de stat, cu o pondere de 60,8% în cifra de afaceri a topului, în anul 2009 erau 77 de companii cu capital majoritar privat, cu 83,6% din cifra de afaceri a topului;

• Ratele procentuale brute ale profitabilităţii la companiile cu capital privat/de stat au variat de la -0,87/-5,67 în anul 2000 la 9,38/2,69 în 2007 şi 3,82/0,07 în 2009;

• Foarte relevantă pentru dimensiunea integrării României în economia globală este dinamica 2000 – 2009 a prezenţei în „Top 100” a companiilor multinaţionale semnificative (cu cifre de afaceri de peste un miliard de euro în ţara de origine şi un grad de transnaţionalitate mai mare de 20%): numeric de la 24 la 58, iar ca pondere a cifrei de afaceri în cea a topului de la 20,7% la 72,4% – creştere de 3,5 ori! Rata lor consolidată de profitabilitate a avut un vârf de 10,96% în 2006 şi a coborât la 3,81% în 2009, fiind permanent cea mai înaltă din top între 2003 şi 2009.

• Industria prelucrătoare a avut 41 de companii în top şi o pondere de 28% în cifra de afaceri a topului în 2000, scăzând la 22 de companii (aproape jumătate!) şi 23,5% în 2009;

• După câte două prezenţe în 2001 şi 2002, au ieşit definitiv din top Tractorul şi Roman Braşov, Alprom, RIFIL Săvineşti, Ductil Steel, Sofert Bacău şi Electroputere Craiova, cândva etaloane ale industriei româneşti;

• Comparativ, sectorul de comerţ, hoteluri şi restaurante a crescut de la 21 de reprezentanţi la 36 în 2009, iar ponderea cifrei de afaceri de la 16,7% la 35,5% (mai mult decât dublu!);

• Nu este o noutate că marile companii de comerţ prezente în top sunt printre principalii importatori: între ponderea cifrei lor de afaceri în „Top 100” şi gradul de acoperire a importurilor prin exporturi la nivel macroeconomic (de la 79,2% în 2000 la numai 57,5% în 2007) există un coeficient de corelaţie statistică de -0,95! Un nou argument că „Top 100” se confirmă pe deplin ca un indicator de stare al ansamblului economiei…

• Într-o ţară în care sunt atâtea de făcut, sectorul construcţiilor are numai doi reprezentanţi puternici: Hidroconstrucţia şi Energomontaj, cu nouă, respectiv patru prezenţe în topurile anuale.

• Există un număr de 30 de „campioni”, prezenţi în fiecare an în „Top 100”, lista lor poate fi văzută mai jos. Ei constituie o veritabilă „axă a puterii” la nivel microeconomic, spune profesorul Mereuţă, deoarece cumulează 50% din cifra de afaceri şi 73% din profiturile celor 10 topuri din perioada 2000-2009. Cu capital de stat sunt 13, iar 17 sunt cu capital privat – din care 15 sunt companii multinaţionale… Un număr de 9 înregistrează pierderi, iar aici capitalul de stat este (surpriză?) cel mai bine reprezentat, cu şase companii: Societatea Naţională de Transport Marfă, Societatea Naţională de Transport Călători, Compania Naţională de Căi Ferate, TAROM, Oltchim şi RADET Bucureşti.

Citteste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro