Chestiunea autenticitatii placutelor descoperite recent in Iordania se apropie cu pasi repezi de lamurirea ce i se cuvine. In acest moment, desi nimic nu este absolut sigur, cea mai plauzibila ipoteza este cea a inautenticitatii acestora. Ceea ce fascineaza nu este, insa, faptul ca lucrurile stau astfel, ci, mai degraba, demn de un policier este modul in care a fost probata respectiva concluzie. Intriga are si o 'morala'. Evident, o voi pastra pentru finalul povestii.
In urma cu patru ani, beduinul israelian Hassan Saeda decidea ca a sosit momentul evaluarii averii familiei sale. Era vorba, in special, despre 70 de carti din placute de plumb legate in inele pentru a alcatui mici volume pentru un buzunar foarte rezistent si pentru un interes care dura peste secole.
Acestea erau insotite de o bucata de piele pe care este imprimata imaginea unui crocodil. Toate fusesera descoperite, in urma cu aproximativ 100 de ani, de strabunicul sau intr-o pestera izolata din Iordania. In toata aceasta perioada facusera parte din zestrea familei Saeda, care traia in satul Um-al-Ghanam, aflat in Galileea, in nordul Israelului.
Primul cercetator care a avut ocazia de a vedea respectivele carti a fost David Elkington, cunoscator al istoriei antice, entuziast cercetator al originilor iudaice ale crestinismului si personaj cu vocatia ambigua a unui Indiana Jones britanic flambat de teorii specifice miscarii New Age. Ultima sa aparitie editoriala, ￢In the Names of the Gods￢, publicata in 2005, ne ofera si un portret al autorului: ￢specialist in mitologie, lingvistica, filologie, geofizica, arhitectura, acustica, muzica, neuro-psihologie, teologie si in tot ceea ce se intelege prin atmosfera rezonanta a planetei￢. Inainte de ne intreba asupra ragazului pe care David Elkington l-a avut pentru a studia si aprofunda atatea discipline, suntem avertizati asupra faptului ca acesta si-a petrecut anii formativi calatorind si explorand, alaturi de parintii sai, emisfera sudica: Australia, Polinezia, Noua Zeelanda si Indonesia.
Fotografiile facute de David Elkington catorva dintre cartile familiei Saeda au ajuns la unul dintre colaboratorii sai, Philip Davies, profesor de Vechiul Testament, Universitatea Scheffield. Concluzia imediata a acestuia a fost ca placutele sunt autentice. Argumentul, acela ca nu a mai vazut pana acum asa ceva, ceea ce, cu siguranta, vorbeste despre unicitatea lor.
Acelasi argument a fost preluat, dupa o indoiala preliminara, de Margaret Barker, fost presedinte al Society for Old Testament. Contactata de David Elkington la recomandarea Arhiepisopului de Canterbury, Margaret Barker sustine ca, daca micile carti de plumb ar fi false, ele ar trebui sa falsifice ceva. Cele mai multe falsuri se folosesc de elemente si detalii preluate de pe materiale autentice. Or, pana acum, nimic de acest gen nu a mai fost vazut pe piata antichitatilor. Daca aceste documente se dovedesc a fi autentice, ele ar putea oferi informatii unice despre modul in care arata comunitatea crestina in primele trei decenii ale crestinismului. Primele indicii care sprijina aceasta ipoteza sunt legarea placutelor sub forma unor carti ￢ practica distincta a comunitatii crestine, fata de cea iudaica in cazul careia erau folosite sulurile ￢ si combinatia de simboluri si texte.
Un al treilea sustinator fervent al ipotezei autenticitatii documentelor este Robert Feather, un metalurgist pasionat de arheologie. Acesta povesteste ca, in momentul in care a vazut cateva dintre placutele de plumb si a vizitat pestera in care acestea ar fi fost descoperite, a renuntat la orice indoiala in privinta lor. Mai mult, in conceptia acestuia, o dovada in plus a fost adusa de Peter Northover, un analist al metalelor de la Universitatea Oxford, care a declarat ca, analizand doua bucati de metal care provin din codexurile familiei Saeda, poate certifica faptul ca, fara indoiala, compozitia acestora este consistenta cu cea a plumbului antic si ca este evident faptul ca, tinand cont de suprafata coroziunii placutelor, acestea nu sunt produse recent. Totusi, potrivit acestuia, respectivele concluzii trebuie coroborate cu mai multe rezultate ale unor teste care urmeaza sa fie facute. Pana in acest moment, analizele ne spun ca metalul este vechi, iar degradarea acestuia este autentica.
Vechimea inscriptiilor ramane, insa, o necunoscuta. Asa cum eu, daca as avea mijloacele necesare, as putea redacta un text pe o hartie veche de 500 de ani, folosind pigmenti din aceasi perioada, la fel, o placuta veche de 2000 de ani poate fi prelucrata in zilele noastre.
Argumentul care sustine autenticitatea acestor inscriptii este oferit de caracterul lor inedit. David Elkington, alaturi de Philip Davies si de Margaret Barker nu au mai vazut astfel de placute, fapt care ar sustine temeinic provenienta crestina a acestora.
Totusi, aspectul inedit este fie contestat, fie preluat in scopul pledarii in favoarea inautenticitatii celor 70 de carti de plumb. De plida, reprezentantii Autoritatii Israeliane a Antichitatilor sunt de parere ca respectivele placute nu au nici o valoare, ei fiind absolut convinsi de inautenticitatea lor. Potrivit acestora, codexurile sunt un amestec de stiluri si perioade incompatibile.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
