Pentru drepturile TV ale Ligii I participantii au licitat o singura data, in doar doua minute.

Florian PetricaFoto: Arhiva personala

LPF a vindut trei meciuri pe etapa, pentru care va incasa aproape 37 de milioane de euro.

Este poate pentru prima data cind cererea pentru fotbal reflecta direct calitatea produsului oferit, fara sa tina cont de accesoriile nespecifice. Si totusi, suma este uriasa in contextul crizei economice, si mai ales, pentru un fotbal fara rezultate.

Noul acord cu televiziunile este cu 48,4 milioane de euro mai modest fata de cel care va expira la finalul actualului sezon. In acelasi timp, valoarea sa este cu 14,5 milioane mai mare in comparatie cu cea a contractului valabil intre 2004 si 2008. Incheiat pentru o perioada de patru ani, parteneriatul a oferit atunci televiziunilor meciuri jucate de echipe prezente in sferturile si semifinalele Cupei UEFA. Intre timp, niciun club din Liga I, nu a reeditat acesta performanta. Si totusi, fata de acel contract, Liga I va incasa anual, cu 6,7 milioane de euro mai mult, in pofida absentei rezultatelor.

De asemenea, fata de valoarea jucatorilor din Liga I, suma continua sa fie una foarte generoasa. Raportat la Premier League, luind in calcul aceleasi cote de piata ale fotbalistilor romani si englezi, statiile autohtone vor plati aproape de doua ori mai mult pentru televizarea jucatorilor din Liga I, intre 2011 si 2014.

Potrivit contractului care expira la finalul actualului sezon, suma este de 3,7 ori mai mare. Diferenta consta desigur in accesoriile descrise de scandalurile si cancanurile din jurul fotbalului. Datorita acestor accesorii, LPF a avut siguranta ca va obtine mai multi bani de la televiziuni. Formatorul de pret nu a luat insa in calcul diferenta existenta intre televiziunile de sport si cele de entertainment.

In mod normal, televiziunile tematice, care platesc pentru programele premium furnizate de NBA, Moto GP, Formula 1 si Champions League, au suficiente resurse pentru stiri si in acelasi timp o preocupare strategica privind promovarea acestor achizitii. Asadar, televiziunile de divertisment, fie ele de sport sau nu, reprezinta un client cu nevoi diferite. Pentru ele, evenimentele din jurul fotbalului reprezinta sursa de continut cea mai pretioasa, ori pentru asta nu au nevoie sa achizitioneze meciuri la preturi astronomice.

Pe 4 aprilie, pretul rezultat la intilnirea dintre cerere si oferta a produs un soc. Tocmai de aceea esecul a fost impachetat in vorbe triumfale si planuri menite sa calmeze furia cluburilor. Va urma probabil o noua licitatie, insa adevarul este ca 37 de milioane de euro reprezinta prea multi bani pentru fotbalul autohton. La finalul licitatiei a doua, sau poate a treia, cluburile vor incasa mai multi bani.

Increderea de nezdruncinat intr-un produs considerat infailibil va accentua insa dependenta fata de drepturile TV, iar cluburile si managerii lor inca nu vor fi aflat ca celelalte resurse traditionale ale business-ului sportiv, marketing-ul si ticketing-ul, sunt la fel de importante. Nu mai putin adevarat este insa si ca, stiute sau nestiute, aceste resurse ofera intoarceri nesemnificative fata de beneficiile de imagine, obtinute de finantatorii vedeta ai echipelor din Liga I.

Conducatorii de cluburi, a caror prezenta TV tinde sa se transforme in moneda de schimb la urmatoarea editie a licitatiei pentru drepturile de televiziune, reflecta direct dependenta de accesoriile nespecifice fotbalului care, in timp, au creat obisnuinte de consum.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro