Criza economica recenta (afectand nu numai firmele dar si statele) are efecte structurale importante si in peisajul geopolitic si geostrategic european si global. Aceste transformari vor continua procesul inceput la sfarsitul Razboiului Rece- cand sistemul geopolitic a suferit o mutatie profunda conducand catre un sistem multipolar, scrie Alex pe blogul Jeopardy.

Uniunea Europeana a facut in ultimii 10 ani un mare pas catre Estul continentului, incorporand multe din tarile foste comuniste. In ultimii ani insa a aparut un fenomen de oboseala in extinderea europeana, astfel incat in urmatorii ani nu sunt asteptate modificari majore in componenta Uniunii. Criza actuala va accelera insa procesul de consolidare interna catre o politica monetara si fiscala comuna, catre o politica externa comuna si in ultima instanta o forta militara comuna.

Rusia isi regaseste in ultimii ani tempoul politic si recastiga din influenta pierduta in tarile foste comuniste dar si in alte zone ale globului. Folosind “arma” resurselor (petrol, gaze, alte resurse minerale) si avand o mai buna cunoastere a situatiei politice locale, in prezent Rusia exploateaza slabiciunile occidentale in abordarea zonei est-europene pentru a-si consolida rolul de forta politica dominanta (de exemplu in Ucraina).

Turcia cocheteaza de ani buni cu integrarea in Uniunea Europeana, insa prospectul integrarii pare din ce in ce mai indepartat. Turcia este intr-o perioada de redefinire a prioritatilor: in prezent incearca sa devina un nod important in transportul petrolului si gazelor dinspre zona caspica catre Europa Occidentala dar exista si o oarecare apropiere diplomatica fata de Rusia. De asemenea Turcia incearca sa se redefineasca drept o forta dominanta in lumea musulmana si mediator in conflictele din Orientul Mijlociu. Cu o populatie tanara si in crestere rapida, Turcia isi va reafirma influenta pe scena geopolitica si geostrategica.

Intre cele trei structuri- UE, Rusia si Turcia- exista o complementaritate despre care s-a mai discutat pe blog. Resursele Rusiei, populatia Turciei (si implicit a zonei musulmane din Orientul Mijlociu) si puterea tehnologica a UE pot fi integrate intr-un sistem care sa beneficieze tuturor partilor si care sa duca la dezvoltarea pasnica si echilibrata. Provocarile urmatorului deceniu (posibile crize energetice sau alimentare, modificarile climatice, problemele demografice samd) pot fi rezolvate mai usor intr-o structura cooperativa integrata pan-europeana.

Zona pan-europeana a fost in mod traditional teritoriul de interactiune directa a celor trei mari forte economice, politice si culturale. Cata vreme insa istoria comuna a fost in mare parte conflictuala, in acest nou context geostrategic nu ar fi o surpriza sa asistam intr-un viitor nu foarte indepartat la consolidarea unui pact pan-european UE-Rusia-Turcia care poate lua fie o forma mai stransa (o Uniune vamala pan-Europeana cu reguli mai putin stricte dar cu o arie mult extinsa) sau cel mai probabil- in prima faza- o structura mai putin integrata (un acord diplomatic de cooperare stransa in plan politic si economic intre cele trei structuri politice).

Cel mai mare adversar al unei asemenea structuri pan-europene va fi inevitabil Statele Unite ale Americii. Avand intr-o singura structura statala federala echilibrata toate cele trei elemente (populatie, resurse, tehnologie), SUA nu sunt interesate in consolidarea unui alt pol de putere care sa aiba acelasi echilibru fundamental care confera o putere semnificativa in relatiile internationale (bazata pe lipsa vulnerabilitatilor). Cadrul “ideologic” al condamnarii unui pact pan-european a fost deja asternut inca din anii 90 de Huntington. Ciocnirile civilizationale sunt un factor esential al impiedicarii pactului pan-european si al cooperarii tri-partite dintre UE, Rusia si Turcia. Zona pan-europeana a fost deja descrisa ca un teatru perpetuu al conflictelor intercivilizationale, culminand cu viziunea unor state sfasiate si conflicte mocnite care reizbucnesc in forta.

Ciocnirile civilizationale au la baza notiunea de granite intercivilizationale. Acolo unde este o granita, exista un potential conflict. Teoria civilizationala infiereaza “zonele gri” aflate la convergenta civilizatiilor. Insa exact aceste zone gri (zone tampon) sunt cheia consolidarii pactului pan-european. Orice conflict este si o buna oportunitate de negocieri, atunci cand exista interese comune. Zonele-tampon din spatiul pan-european sunt usor de identificat: zona nordica (dintre Rusia si UE)- Ucraina, Belarus, tarile baltice-, zona Caucazului (dintre Rusia si Turcia) cu pleiada de tari mici foste sovietice, si Balcanii (ca zona de confluenta intre toate cele trei structuri).

In ciuda diferentelor dintre cele trei structuri o axa Berlin-Moscova-Istanbul nu trebuie exclusa in urmatorii 10-15 ani, si este o posibilitate cu sanse din ce in ce mai mari de materializare in contextul crizei actuale. Zonele-tampon (inclusiv zona Balcanilor) capata astfel o importanta sporita dar nu din punct de vedere conflictual ci din contra al facilitarii cooperarii pan-europene.

Comenteaza pe blogul Jeopardy.