WikiLeaks-ul românesc: apariție târzie ? Publicarea telegramelor americane în România – relativ târzie având în vedere viteza informației și transparența enunțată de fondatori – în urma altor state, ar putea indica atât o ierarhie cu privire la zonele de interes stabilită de criticii politicii externe ale SUA, cât și limitele imaginii Bucureștiului în arena internațională. Până și în cazul WikiLeaks nu am găsit un loc în plutonul fruntaș. În fond, ce le putem reproșa în condițiile în care nu este singurul exemplu pentru un profil internațional care a rămas înghețat în rutină și nu a găsit încă măsura potrivită pentru vestimentația post-aderare? Mă întreb – nu fără amărăciune – câți comentatori internaționali sunt interesați de liderii români sau mecanismele politice din România, stat membru NATO și UE.
Tabloidizarea diplomației? Telegramele reflectă imaginea spectrului politic românesc, precum și preocuparea pentru nuanțe aparent nesemnificative. Aș menționa doar un exemplu: cunoașterea unor detalii, chiar picanterii din viața unui lider, ar putea fi utile după verificarea acestora – desigur pe lângă alte elemente de substanță – în redactarea cv-urilor necesare în pregătirea unei vizite sau întrevederi la nivel înalt pentru a aviza propriul lider cu privire la anumite subiecte sensibile care ar putea stânjeni omologul. În acest mod se poate evita abordarea unor subiecte sau estompa dorința de a te face „remarcat” prin glume simpatice care capătă o cu totul altă conotație în funcție de interlocutor sau momentul ales. Totodată, un cadou neadecvat poate copromite o vizită și crea asperități în relațiile bilaterale. Ocaziile pentru a gafa sunt inerente. Liderii – mai ales din cadrul aceleași familii de valori – nu sunt niște roboți care se limitează strict la punctajul convorbirilor oficiale pregătit de birocrați. Un personaj neavizat ar fi poate siderat să asiste la discuții neoficiale ale liderilor, într-un moment de relaxare, al căror conținut pot surprinde nu doar o bunicuță evlavioasă. Există o serie de discuții, pe marginea sau chiar în afara agendei, în funcție de chimia dintre interlocutori și gradul de apropiere, care sunt importante nu doar din perspectiva amplificării legăturilor interpersonale – spre nemulțumirea birocraților care simt pericolul unor eventuale decizii în afara judecăților lor de valoare – cât mai ales utile în relațiile dintre state.
Dezvăluiri neașteptate sau dezamăgire? Lipsă de substanță? În demersul cu nuanțe heirupiste, demarat săptămâna trecută într-un vârtej de fum, o serie de comentatori – interesați mai degrabă de jocuri politice interne – au omis faptul că nu dispunem decât de o parte a telegramelor ambasadei SUA la București. De ce nu au fost aduse la îndemâna publicului, în același timp, toate cablogramele WikiLeaks? A degusta o felie și a aprecia că este acru sau dulce întregul produs este o soluție valabilă, de regulă, în cazul produselor culinare, nu și al celor analitice. Excesele comentatorilor de o parte și de alta sunt contraproductive, iar telegramele dau senzația unui elastic de care se tot trage. Pe de altă parte, telegramele furnizate de WikiLeaks și circulate de partea americană prin Secret Internet Protocol Router Network (SIPRNet) nu sunt din categoria „top secret”. Din perspectiva jocurilor politice interne, în absența cremei, „peștii mari” – care au furnizat probabil și substanța invocată de cei dezamăgiți după lectura telegramelor – au răsuflat ușurați, cel puțin după primul ospăț.
Mă întreb care ar fi reacțiile în situația în care publicul ar avea acces, chiar limitat, la corespondența diplomatică a ambasadei Federației Ruse. În orice serviciu diplomatic există informații clasificate în funcție de sensibilitatea datelor, așa cum și Centrala MAE și misiunile diplomatice române transmit materiale publice, infograme, telegrame secret de serviciu sau secret, potrivit claselor de secretizare (vezi Legea 182/2002 pentru o discuție mai largă privind informațiile clasificate). Pe de altă parte, corespondența diplomatică îmbracă o anumită formă în funcție de mesaj, destinatar etc.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
