Aversiunea fata de autoritate prezenta in fiecare individ intr-o anumita masura este direct proportionala cu puterea autoritatii. Cei subjugati unei dictaturi vor avea o aversiune mai mare fata de stat decat cei ce traiesc sub o democratie directa. Acelasi principiu se aplica la locul de munca unde autoritatea este

seful. Acest articol va explora atat cauza aparitiei cat si efectele transmise de sefului autohton, acest leviatan inspaimantator neagreat de nimeni, propunand o alternativa ce va avea un impact pozitiv atat asupra evolutiei acestuia cat si cea a subalternilor.

Douglas McGregor, fost profesor de management la MIT, a propus cu peste jumatate de secol in urma doua viziuni distincte asupra fiintelor omenesti: una in mare parte negativa, numita teoria X, si una in mare parte pozitiva, numita teoria Y. In functie de cum se comporta managerul cu subalternii, el se va incadra in una din cele doua categorii. Conform teoriei X, managerul este ferm convins ca angajatul are o aversiune innascuta fata de munca si trebuie directionat sau chiar fortat s-o faca. Conform teoriei Y, managerul considera ca anagajatul priveste munca ca pe un element ce vine de la sine ca si odihna sau distractia, si in consecinta el este capabil sa invate sa isi asume raspundere si chiar sa caute mai multa responsabilitate.

Cum majoritatea fostelor membre ale blocului sovietic sufera de acelasi sindrom al slujbelor monotone si prost platite, nu este de mirare ca angajatul de rand nu da dovada de prea mult interes si entuziasm. Acest lucru in consecinta ii determina pe mai toti managerii romani sa se incadreze in teoria X, convingandu-i ca singurul mediu in care se poate face treaba cu adevarat este unul extrem de autoritar si adesea inflexibil. Majoritatea firmelor romane au o ierarhie prestabilita care deleaga o autoritate nemarginita sefului, limitand in acelasi timp atingerea potentialului maxim de catre subaltern care este obligat sa se supuna acestuia fara a da cea mai mica dovada de scepticism. Cu cat este mai docil si supus, cu atat mai bine. Voi reveni mai in detaliu la efectele ierarhiei dar pe moment ma voi axa pe stereotipul sefului autohton. Incadrandu-se in teoria X si deci ferm convins de necesitatea unui regim autoritar, primul pas al acestuia va fi sa impuna respect. Si aici intervine intrebarea: de ce sa impuna respect in loc sa-l castige? A castiga respectul subalternilor necesita timp, socializare, aptitudine de leader, o personalitate agreeabila si nu in ultimul rand rezultate. Dar din moment ce acest manager are de la inceput autoritate asupra subalternilor, inclusiv cea de a-i concedia fara a avea nevoie de aprobari, nu exista nici o initiativa pentru a castiga respectul colegilor. Acesta va adopta calea mai usoara si sigura, exercitand puterea delegata pentru a se impune. Iar de aici va incepe bifurcatia intre managerul care si-a castigat respectul si cel care si l-a impus.

Cel care si-a castigat respectul poate fi o personalitate placuta, calma, a carei ego nu este afectat de admiterea unei greseli sau consultarea unor subalterni. Din moment ce acestia sunt deja constienti de competenta superiorului, statutul acestuia nu este pus in pericol de nici una din actiunile mentionate mai sus. Pe de alta parte, cel care si-a impus respectul profitand de autoritatea ce i-a fost delegata nu isi permite acest lux. In acest caz, admiterea greselilor sau acceptarea criticilor vor fi percepute de catre colegi ca un semn de slabiciune, amenintandu-i statutul de mascul alpha. Cum vechimea in munca tinde sa cantareasca mai mult decat competenta, managerul care si-a impus respectul adeseori nu s-a remarcat printr-o abilitate superioara si in consecinta trebuie sa lupte sa-si mentina cu orice pret acest statut nemeritat.

Si cum altfel pote face acest lucru decat prin a crea iluzia de competenta? Acesta va trebui sa devina incisiv, rigid si adeseori arogant, descurajand orice fel de opozitie fata de modul sau de abordare care risca sa il puna pe o treapta inferioara. De obicei in prima instanta aceste trasaturi se vor afla intr-un stadiu incipient, avand un impact neglijabil asupra subalternilor. Eliminarea opozitiei insa va permite acestor trasaturi viciioase sa se accentueze in mod treptat din moment ce nu mai exista nici o autoritate care sa-l poata contracara pe acesta, astfel nascandu-se un dictator. Evident ca acest manager are la randul sau sefii lui, dar acestia sunt in general preocupati cu rezultate si mai putin cu modul in care acestea au fost obtinute, iar vechimea in functie este de adesea un atestat de credibilitate suficient de puternic.

Citeste tot articolul si comenteaza pe

Contributors.ro