Ce-ti doresti pentru copilul tau? Sa se simta bine, sau sa se implineasca? Sa nu aiba nici un discomfort psihologic, sau sa se realizeze ca om? Sigur, cele doua nu se exclud, dar care e proportia potrivita? “Nu mai citi atatea carti, ca o sa o iei razna!” – spune un bunic de la tara. N-are dreptate, dar chiar nu e nici un sambure de adevar in ce spune?
Lucrurile sunt mai nuantate, desigur. Multi dintre noi au auzit cate ceva pe linia: “invatamantul ar trebui sa fi centrat pe formare de abilitati, nu pe memorare de cunostinte”. E inutil sa-l supui pe un copil stresului de a memora o cantitate mare de informatii. Mai bine l-ai invata sa faca anumite lucruri.
“Adica?”
In loc sa-l pui sa memoreze definitii ale unor curente literare, date, ani, nume, comentarii literare, etichete si clisee ale criticii literare, de ce sa nu-l inveti sa guste literatura, de pilda? Sau muzica. Si de ca sa nu-i inveti pe copii sa cante la un instrument muzical, in loc sa le citesti relatari insipide despre viata lui Mozart? De ce sa nu-i inveti in primul rand sa rezolve probleme practice folosind matematica, in loc sa-i pui sa memoreze teoreme si demonstratii pe care nu le inteleg? Poate tu ai facut facultatea de biologie, dar ei nu o vor face. De ce sa le predai ca si cand i-ai pregati pentru facultatea de biologie si nu ca si cand i-ai pregati pentru viata?
Am trecut pe furis la o alta problema – cea a nivelului pregatirii. Sa luam, de pilda, stiintele naturii. In loc sa-i burdusim pe copii cu informatii si prezentari detaliate ale unor teorii stiintifice avansate, poate ar fi mai bine sa ne intrebam mai intai: “Ce vrem sa-i invatam? Pentru ce ii pregatim?”.
Ce am raspunde la asta? Probabil, am spune ca vrem sa ii ajutam sa inteleaga spiritul stiintei moderne, specificul fiecarui tip de cercetare stiintifica si relatiile dintre diferitele discipline.
La sfarsitul liceului ar trebui sa poti citi fara probleme articole din revistele de popularizarea stiintei. Sa ti se para interesante anumite articole, sa-ti trezeasca curiozitatea, sa-ti produca o anumita satisfactie intelectuala. Sa poti avea o atitudine stiintifica fata de problemele practice cu care te confrunti. Sa ai o imagine de ansamblu asupra incercarilor oamenilor de a intelege natura.
“Nu e prea putin?”
Nu. Mai bine inveti un numar de lucruri simple si le repeti, pana cand te alegi cu ceva, in loc sa incerci sa te formezi ca si cand ar urma sa devii un om de stiinta. Ce folos ai daca stii sa reciti cateva ecuatii, dar faci tot timpul generalizari pripite si nu poti intelege de ce ti-a explodat oul in cuptorul cu microunde?
Revin. Ce ne dorim pentru copiii nostri? Sa ajunga niste oameni impliniti, desigur, chit ca nu e prea clar ce intelegem prin asta. Iar pentru asta trebuie sa fie educati. Vrem sa aiba parte de o educatie de calitate, nu doar sa nu-i avem in preajma cateva ore pe zi, ca sa ne putem vedea si de ale noastre.
Ce e o educatie de calitate? Sa fie tratati corect de catre profesori? Sa fie respectati ca persoane de catre acestia? Sigur, ne dorim si asta, dar are asta vreo legatura cu educatia? Vrem ca profesorii sa-si tina orele, dar asta e o conditie minimala a educatiei. Nu poti avea educatie daca nimeni nu joaca rolul de educator. De unde vine calitatea?
Cand luam decizii cu privire la educatia copiilor nostri tinem cont, desigur, de costuri si de beneficii. Costurile (cat e de departe scoala, cati bani vom cheltui, cat de usor sau greu va fi pentru copil sa se integreze acolo etc.) sunt mai usor de evaluat. Dar cum sa evaluezi beneficiile, daca nu-ti e limpede ce anume iti doresti pentru copilul tau?
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
