Exista principii pentru care merita sa te bati. Curajul si capacitatea de-a asuma riscuri sunt virtuti clasice. Uneori, nobletea idealului iti poate da chiar sentimentul devorator al misiunii. Intr-o lume a dezordinii morale, a anomiei permanentizate, lupta devine necesara. Dar bataliile, mai ales in politica, nu se castiga fara o echipa bine motivata, fara solidaritate, fara o emulatie vie intre sustinatori. Reformatorul poate face figura de cruciat, dar nu va repurta victorii excelind doar prin individualism, morga pedagogica sau vedetism.
In comunicarea politica e decisiv continutul, fara a putea fi ignorate elementele de stil. Ce anume se spune intre patru ochi si ce se poate rosti in gura mare? Iata o prima distinctie fundamentala pentru cultura organizationala. Unui discurs agresiv, surd la problema integritatii etice si insensibil la ingrijorarile societatii civile nu-i poti contrapune tonul condescendent ori sfatos (prin care un om ales pe liste ii cere unui premier sa-si credibilizeze uninominal imaginea printr-o realegere, a treia la numar, in fruntea Primariei Clujului)
Constructia pe orizontala, innoirea graduala prin atragerea de recruti, modestia declaratiilor in raport cu eficienta faptei proprii, constiinta limitelor personale, corecta evaluare a raportului intre legalismul procedural si inteligenta empatica ￢ iata alternativa la coteriile lucrative, aranjamentele de culise si inhaitarea mafiotizata. Auto-victimizarea, pofta de-a da lectii sau complexul de superioritate nu sunt solutii operative, nici bazele unui viitor leadership.
Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro
