despre morti, numai de bine. Nu voi discuta asadar motivele pentru care PDL a ales ieri, la Sedinta Consiliului National de Coordonare ( coordonare a ce ?!?), sa se sinucida politic. SInuciderea e, prin definitie, o optiune personala. Noua, celor de pe margine, chibitilor, nu ne ramane decat sa zicem ‘Dumnezeu sa-i odihneasca’ si sa vedem ce mai putem culege cu folos din aceasta poveste. Vorba lui Arghezi : «din bube, mucegaiuri si noroi, creat-am frumuseti si preturinoi ». Ce frumuseturi putem, asadar, culege din bubele, mucegaiurile si noroiul pedelist de ieri ?

Foto:

I-auzi una : psihanalitic vorbind, doua au fost ieri cuvintele cheie, repetate odata si inca o data, cu asupra de masura - (1) partidul ; (2) reforma. La cel de-al doilea a fost atasat un al treilea (3) blogul. Asta, in limbaj de specialitate, se numeste «transfer » : nu-mi urasc, sa zicem, tatal, ca ar fi prea mult chiar si pentru mine sa recunosc asta, ci cainele pe care-l asociez cu tata. (John Stuart Mill, bunaoara, pe care-l tot pomenesc in ultima vreme si nu stiu de ce – cred ca s-ar cuveni sa ma psihanalizez – a ras cand a plans pentru prima oara citind intr-o nuvela despre moartea unui tata ; a ras pentru prima oara pentru c-a plans pentru prima oara realizand ca nu e mort pe dinlauntru – dar asta e un alt subiect asupra caruia, dupa cum am promis, voi reveni).

In subconstientul (altminteri destul de la suprafata) al greilor PDL, reformistii Preda si Macovei au fost automat asociati cu … blogul. De unde si « glumite » de genul « nu vreau sa citesc pe blog ca am fost la alta sedinta » (Blaga), «eu am cicatrice [Nota : corect, « cicatrici », da’ e oltean de-al meu il iert] din lupte concrete, pe teren, nu pe blog (Berceanu), s.a.m.d.

I-auzi doua : Toate referintele la partid au fost decupate din limabjul PCR (ca de altfel si retorica lui Blaga sau Olteanu – cel din urma si mai penibil cu foaia in mana si ochelarii scosi-pusi dupa reteta) – unitate, «cetate asediata ». Iat-o, bunaoara, pe Elena Udrea : «Partidul asteapta mai multa fermitate. (…) Orice idee de reformă trebuie să se facă cu sufletul faţă de acest partid şi nu uitându-ne în oglindă. Dacă cerem reformă trebuie să fie pentru ca partidul să puncteze, nu să o facem dintr-un interes personal“.

Partidul e in toate. Omul nu mai conteaza. Trebuie sa strangem randurile. Aceasta mentalitate de cetate asediata a caracterizat, de altfel, PDL/PD/FSN de la bun inceput : au fost asediati de oamenii lui Iliescu (FDSN), pe vremea lui Roman, de PDSR, de PSD (pe vremea lui Nastase), de invidiosi (dupa castigarea alegerilor), de moguli, de cine vreti dumneavoastra. Estimp, sub stare de asediu fiind, cetatea s-a surpat pe dinlauntru, dar nimeni nu pare sa observe acest detaliu. Blaga e fericit ca « partidul » a castigat nu stiu cate alegeri la primarii de comuna – nu ca nu stie cum, dar nu-l intereseaza. Scopul scuza mijloacele.

Asa o fi.

Dar i-auzi nouazecisinoua : cine s-a uitat cu atentie imaginile din sala va fi observat ca frizurile domnilor si coafurile doamnelor, in ciuda gelului lui Boureanu sau fixativului lui Anastase, fluturau usurel. Daca va intrebati de unde batea vantul in sala, uite raspunsul : de la istorie – de acolo batea. Batea vantul istoriei si nimeni nu-l baga in seama, prea ocupati fiind cu pastrarea infrastructurii partidului si cu rafuiala cu reforma, pardon, blogurile.

Ei bine, de ce ti-e frica, nu scapi.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro